1. [DEX '09] COMPLICAT, -Ă, complicați, -te, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente; greu de descurcat sau de înțeles; încurcat, încâlcit. – V. complica.
2. [MDA2] complicat2, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 14/16 / Pl: ~ați, ~e / E: complica] 1 Alcătuit din (prea) multe elemente. 2-3 Greu de descurcat sau de înțeles Si: încurcat, încâlcit.
3. [MDA2] complicat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: complica] 1-2 Complicare (1-2).
4. [DLRLC] COMPLICAT, -Ă, complicați, -le, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente, multiplu; greu de descurcat sau de înțeles, încurcat, încîlcit. Viața e ceva mai complicată decît în romanele tale. C. PETRESCU, Î. I 8. Această strofă, care pare atît de complicată, se citește ușor, ca proza. GHEREA, ST. CR. III 379. Adresa lui Horică eu nu o am aci, și e foarte complicată ca să ți-o spun din memorie. CARAGIALE, O. VII 173.
5. [DLRM] COMPLICAT, -Ă, complicați, -te, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente; multiplu, greu de descurcat sau de înțeles; încurcat, încîlcit. – V. complica.
6. [DN] COMPLICAT, -Ă adj. Încurcat, greu de înțeles. [Cf. fr. compliqué].
7. [MDN '00] COMPLICAT, -Ă adj. 1. încurcat, greu de înțeles. 2. (fig.) întortocheat, sinuos. (< fr. compliqué)
8. [Șăineanu, ed. VI] complicat a. 1. compus dintr’un mare număr de părți; 2. gravat prin complicațiuni: boală complicată.
9. [Scriban] *complicát, -ă adj. (lat. complicatus). Amestecat cu altele: boală complicată. Compus din maĭ multe bucățĭ: mașină complicată. Prea încărcat cu întîmplărĭ: narațiune complicată.
10. [DEX '09] COMPLICA, complic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer.
11. [MDA2] complica vtr [At: RUSSO, S. 81 / Pzi: ~ic, 3 ~că și (înv) ~ichează / E: fr compliquer] 1-2 A (se) încurca. 3-4 A (se) agrava.
12. [CADE] * COMPLICA (-ic) vb. tr. 1 A forma un tot ale cărui părți sînt greu de deosebit ¶ 2 A încurca [fr.].
13. [DLRLC] COMPLICA, complic, vb. I. Tranz. A încurca, a încîlci, a face mai greu (de priceput, de descurcat, de rezolvat). Luminița îmi complică viața. C. PETRESCU, Î. I 10. ♦ Refl. A se agrava, a se înrăutăți. Boala s-a complicat.
14. [DLRM] COMPLICA, complic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Fr. compliquer.
15. [DN] COMPLICA vb. I. 1. tr., refl. A (se) încurca, a(-și) provoca complicații, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2. refl. A se agrava, a se înrăutăți. [P.i. complic. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare].
16. [MDN '00] COMPLICA vb. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (< fr. compliquer, lat. complicare)
17. [Șăineanu, ed. VI] complicà a. a încurca.
18. [Scriban] *complíc, a -á v. tr. (lat. cómplico, -áre, fr. compliquer. V. plec, a-plic, re-plic). Încurc: a complica o afacere.
19. [DOOM 3] complica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. complic, 2 sg. complici, 3 complică; conj. prez. 1 sg. să complic, 3 să complice
20. [DOOM 2] complica (a ~) vb., ind. prez. 3 complică
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL