1. [DEX '09] COMPLETARE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa. ♦ Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectare s. f.] – V. completa.
2. [MDA2] completare sf [At: MURGOCI – LUDWIG, M. 37 / V: ~ect~ / Pl: ~tări / E: completa] 1 Întregire. 2 Ceea ce se adaugă pentru a completa. 3 Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. 4 (Mil; iuz; îlav) În ~ În perioada în care cei ce-și satisfac serviciul militar nu sunt încazarmați.
3. [DLRLC] COMPLETARE, completări, s. f. Acțiunea de a completa; întregire, împlinire. (Concretizat) Ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, menit să completeze programul. – Variantă: complectare s. f.
4. [DLRM] COMPLETARE, completări, s. f. Acțiunea de a completa. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectare s. f.]
5. [DN] COMPLETARE s.f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ceea ce se adaugă pentru completare. [Var. complectare s.f. / < completa].
6. [MDN '00] COMPLETARE s. f. acțiunea de a completa. ◊ ceea ce se adaugă pentru completare. (< completa)
7. [DEX '09] COMPLECTA vb. I v. completa.
8. [DEX '09] COMPLECTARE s. f. v. completare.[1]
9. [DEX '09] COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complecta vb. I] – Din fr. compléter.
10. [MDA2] complecta v vz completa
11. [MDA2] complectare sf vz completare
12. [MDA2] completa vt [At: KRETZULESCU, A. / V: ~ecta / Pzi: ~tez / E: fr compléter] A adăuga pentru a fi complet2 (1).
13. [CADE] * COMPLETA, ⦿ COMPLECTA (-tez) vb. tr. și refl. A (se) întregi, a (se) face complet [fr.].
14. [DEX '98] COMPLECTARE s. f. v. completare.
15. [DLRLC] COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complecta vb. I.
16. [DLRM] COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a împlini, a adăuga pentru a fi complet. [Var.: complecta vb. I] – Fr. compléter.
17. [DN] COMPLECTA vb. I. v. completa.
18. [DN] COMPLECTARE s.f. v. completare.
19. [DN] COMPLETA vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter].
20. [MDN '00] COMPLETA vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter)
21. [Șăineanu, ed. VI] completá v. a (se) face complet.
22. [Scriban] *completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez.
23. [DOOM 3] completare s. f., g.-d. art. completării; pl. completări
24. [DOOM 2] completare s. f., g.-d. art. completării; pl. completări
25. [DOOM 3] completa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. completez, 3 completează; conj. prez. 1 sg. să completez, 3 să completeze
26. [DOOM 2] completa (a ~) vb., ind. prez. 3 completează
27. [IVO-III] completez.
28. [Argou] a-și completa efectele expr. (mil., iron.) a fura bunurile unui coleg de dormitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL