1. [MDA2] complecțiune sf vz complexiune
2. [DN] COMPLECȚIUNE s.f. v. complexiune.
3. [DEX '09] COMPLEXIUNE, complexiuni, s. f. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. complexion.
4. [MDA2] complecție sf vz complexiune
5. [MDA2] complesiune sf vz complexiune
6. [MDA2] complexiune sf [At: NEGRUZZI, S. II, 157 / V: ~esi~, ~ecți~, ~ecție / P: ~xi-u~ / Pl: ~ni / E: fr complexion] Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană.
7. [CADE] * COMPLEXIUNE, ⦿ * COMPLECȚIUNE sf. Înfățișarea fizică, temperamentul, constituția unui corp: un tînăr mic de talie, de o complecțiune delicată (I.-GH.) [fr.].
8. [DN] COMPLECȚIE s.f. v. complexiune.
9. [DN] COMPLESIUNE s.f. v. complexiune.
10. [DN] COMPLEXIUNE s.f. 1. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. 2. Simplocă. [Var. complecție, complecțiune, complesiune s.f. / < fr. complexion, cf. lat. complexio – unire].
11. [MDN '00] COMPLEXIUNE s. f. 1. totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. ◊ (fig.) înfățișare, aspect. 2. simplocă. (< fr. complexion, lat. complexio)
12. [Șăineanu, ed. VI] complexi(un)e f. constituirea corpului: complexiune delicată.
13. [Scriban] *complexiúne f. (lat. compléxio, -ónis). Constituțiunea corpuluĭ. Caracter, temperament. V. cras 1.
14. [DOOM 3] complexiune (rar) (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art. complexiunii; pl. complexiuni
15. [DOOM 2] complexiune (rar) (-xi-u-) s. f., g.-d. art. complexiunii; pl. complexiuni
16. [DFS] complexiune (lat. complexio „reunire”), sin. simplocă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL