1. [DEX '09] COMPLECTARE s. f. v. completare.[1]
2. [MDA2] complectare sf vz completare
3. [DEX '98] COMPLECTARE s. f. v. completare.
4. [DLRM] COMPLECTARE s. f. v. completare.
5. [DN] COMPLECTARE s.f. v. completare.
6. [DEX '09] COMPLECTA vb. I v. completa.
7. [DEX '09] COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complecta vb. I] – Din fr. compléter.
8. [DEX '09] COMPLETARE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa. ♦ Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectare s. f.] – V. completa.
9. [MDA2] complecta v vz completa
10. [MDA2] completa vt [At: KRETZULESCU, A. / V: ~ecta / Pzi: ~tez / E: fr compléter] A adăuga pentru a fi complet2 (1).
11. [MDA2] completare sf [At: MURGOCI – LUDWIG, M. 37 / V: ~ect~ / Pl: ~tări / E: completa] 1 Întregire. 2 Ceea ce se adaugă pentru a completa. 3 Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. 4 (Mil; iuz; îlav) În ~ În perioada în care cei ce-și satisfac serviciul militar nu sunt încazarmați.
12. [CADE] * COMPLETA, ⦿ COMPLECTA (-tez) vb. tr. și refl. A (se) întregi, a (se) face complet [fr.].
13. [DLRLC] COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complecta vb. I.
14. [DLRLC] COMPLETARE, completări, s. f. Acțiunea de a completa; întregire, împlinire. (Concretizat) Ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, menit să completeze programul. – Variantă: complectare s. f.
15. [DLRM] COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a împlini, a adăuga pentru a fi complet. [Var.: complecta vb. I] – Fr. compléter.
16. [DLRM] COMPLETARE, completări, s. f. Acțiunea de a completa. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectare s. f.]
17. [DN] COMPLECTA vb. I. v. completa.
18. [DN] COMPLETA vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter].
19. [DN] COMPLETARE s.f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ceea ce se adaugă pentru completare. [Var. complectare s.f. / < completa].
20. [MDN '00] COMPLETA vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter)
21. [MDN '00] COMPLETARE s. f. acțiunea de a completa. ◊ ceea ce se adaugă pentru completare. (< completa)
22. [Șăineanu, ed. VI] completá v. a (se) face complet.
23. [Scriban] *completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez.
24. [DOOM 3] completa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. completez, 3 completează; conj. prez. 1 sg. să completez, 3 să completeze
25. [DOOM 3] completare s. f., g.-d. art. completării; pl. completări
26. [DOOM 2] completa (a ~) vb., ind. prez. 3 completează
27. [DOOM 2] completare s. f., g.-d. art. completării; pl. completări
28. [IVO-III] completez.
29. [Argou] a-și completa efectele expr. (mil., iron.) a fura bunurile unui coleg de dormitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL