1. [DEX '09] COMPLACE vb. III v. complăcea.
2. [DEX '09] COMPLĂCEA, complac, vb. II. Refl. A găsi o mulțumire completă în ceva; (peior.) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. [Var.: complace vb. III] – Con1- + plăcea (după fr. complaire).
3. [DEX '09] COMPLĂCERE s. f. (Înv.) Amabilitate, complezență. – V. complăcea.
4. [MDA2] complace vr vz complăcea
5. [MDA2] complăcea [At: ALECSANDRI, ap. DA / V: ~place / Pzi: ~lac / E: con1- + plăcea1 după fr. complair] 1 vi (Înv) A încerca să placi cuiva. 2 vr A găsi o mulțumire completă în ceva. 3 vr (Prt) A se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească.
6. [MDA2] complăcere sf [At: NEGRUZZI, S. III, 172 / E: complăcea] (Înv) 1 Dorința de a plăcea cuiva. 2 Amabilitate.
7. [CADE] * COMPLACE (-ac) vb. intr. și refl. 1 A face pe voia cuiva spre a-i plăcea, a-i face pe plac ¶ 2 A-și face o plăcere din ceva: se complăcea foarte mult în asemenea convorbiri (I.-GH.) [refăcut din fr. complaire].
8. [DLRLC] COMPLĂCEA, complac, vb. II. Refl. A se simți bine într-o situație, a găsi o mulțumire completă în ceva; a se mulțumi cu o anumită situație. Un om plin de învățătură și se complăcea foarte mult în... convorbiri. GHICA, S. 249. – Variantă: complace vb. III.
9. [DLRLC] COMPLĂCERE s. f. (Învechit) Amabilitate, complezență. Amelio, contez pe complăcerea ta, ca să faci... podoaba adunării. NEGRUZZI, S. III 172.
10. [DLRM] COMPLĂCEA, complac, vb. II. Refl. A găsi o mulțumire completă în ceva; a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. [Var.: complace vb. III] – Din con- + plăcea (după fr. complaire).
11. [DLRM] COMPLĂCERE s. f. (Înv.) Amabilitate, complezență. – V. complăcea.
12. [DN] COMPLACE vb. III. v. complăcea.
13. [DN] COMPLĂCEA vb. II. refl. A se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire completă în ceva. [P.i. complac, var. complace vb. III (nerecomandabil). [< con- + plăcea, după fr. complaire, it. complacere].
14. [MDN '00] COMPLĂCEA vb. refl. a se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire în ceva. (după fr. complaire)
15. [Șăineanu, ed. VI] complace v. a face pe voie spre a plăcea cuiva (AL.).
16. [Scriban] *complác, -plăcut, a -plăcea v. intr. (con- și plac, d. fr. complaire). Barb. Fac pe plac, plac. V. refl. Îmĭ place să: demagogiĭ se complac în fraze goale.
17. [DOOM 3] complăcea (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă complac, 2 sg. te complaci, 3 sg. se complace, perf. s. 1 sg. mă complăcui, m.m.c.p. 1 pl. ne complăcuserăm; conj. prez. 1 sg. să mă complac, 3 să se complacă; cond. prez. 1 sg. m-aș complăcea; ger. complăcându-mă; part. complăcut
18. [DOOM 2] !complăcea (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se complace; part. complăcut
19. [MDO] complăcea
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL