1. [DEX '09] COMPARATISM s. n. Metodă de cercetare (în literatură, muzică etc.) bazată pe identificarea și compararea motivelor (3) comune din culturile diferitelor țări. ♦ (Lingv.) Cercetare bazată pe metoda comparativ-istorică; comparativism. – Din fr. comparatisme.
2. [MDA2] comparatism sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr comparatisme] 1-2 (Metodă de) cercetare (în literatură, muzică etc.) bazată pe identificarea și compararea motivelor comune din culturile diferitelor țări. 3 (Lin) Cercetare bazată pe metoda comparativ-istorică Si: comparativism.
3. [DN] COMPARATISM s.n. Direcție modernă în cercetarea literară, care se rezumă la compararea literaturilor diferitelor țări fără a ține seama de conținutul de idei și specificul național al fiecărei literaturi. ♦ Metodologie lingvistică potrivit căreia cercetarea limbilor este făcută cu metoda comparatistă; comparativism. [< fr. comparatisme].
4. [MDN '00] COMPARATISM s. n. 1. metodă de cercetare în literatură, muzică etc. bazată pe identificarea și compararea motivelor comune din culturile diferitelor țări. 2. cercetare lingvistică bazată pe metoda comparativ-istorică; comparativism. (< fr. comparatisme)
5. [DTL] COMPARATISM s. n. (< fr. comparatisme): metodologie lingvistică potrivit căreia cercetarea limbilor este făcută cu metoda comparatistă; comparativism (v. metodă).
6. [DE] COMPARATÍSM (< fr.) s. n. Metodă de cercetare a raporturilor dintre diferite literaturi naționale, urmărind evidențierea influențelor, a circulației temelor și motivelor, afinitățile istorico-tipologice etc. Inaugurată în sec. 18, ca direcție de cercetare, sa- fundamentat științific în sec. 19, prin contribuțiile lui F. Baldensperger, G. Lanson, P. van Tieghem, R. Étiemble ș.a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL