1. [DEX '09] COMORNIC, comornice, s. n. (Înv.) Celar la stână. – Din pol. komornik.
2. [MDA2] comornic1 sm [At: CORESI, ap. DHLR II, 506 / Pl: ~ici / E: srb, pn komornik] (Înv) 1 Judecător la curtea polonă. 2 Cămaraș. 3 (Trs) Casier comunal. 4 Loc unde se păstrează obiectele prețioase. 5 Tezaur. 6 Celar la stână.
3. [CADE] ‡ COMORNIC1 sm. ⚖️ Cel însărcinat să execute o hotărîre, o sentință dată, o judecată, etc. (la Poloni): pînă a merge ~ul crăesc cu cărțile (GR.-UR.) [pol.].
4. [CADE] ❍ COMORNIC2 sn. Trans. 🐑 Celarul stînei (FR.-CDR.) [srb. komornik].
5. [DLRM] COMORNIC, comornici, s. m. (Înv.) Loc unde se păstrau obiecte prețioase; tezaur. – Pol. komornik.
6. [Scriban] comórnic m. (pol. komornik). Ur. Portărel (la Polonĭ).
7. [CADE] COMARNIC (pl. -ce) sn. 🐑 1 Leasă de nuiele, sprijinită pe patru furci înalte, pe care se pun cașii să se svînte, după ce au fost scoși din strecurătoare ¶ 2 Adăpost, la stînga stînei, un fel de șopron format dintr’un acoperemînt de scînduri de șindrilă sau de stuf, așezat pe patru stîlpi sau pari înfipți în pămînt; slujește să ție umbră păstorilor cînd mulg și să-i apere de ploaie (🖼 1399) ¶ 3 Trans. = COMORNIC2: în staur erau cîteva mii de oi, iar în ~ vre-o 12 păcurari (RET.) [comp. COMORNIC].
8. [DOOM 3] comornic (înv.) s. m., pl. comornici
9. [DOOM 2] comornic (înv.) s. m., pl. comornici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL