1. [DEX '09] COMIȚII s. f. pl. (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului cu atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase. – Din lat. comitia, -orum.
2. [MDA2] comiții sfp [At: I. IONESCU, P. 518 / V: ~ie2, (înv) ~iu sn / E: lat comitium, (pl comitia)] 1 (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului cu atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase. 2 (Înv; îs) ~ agricole Adunări ale agricultorilor care urmăreau interesele proprietarilor de pământuri.
3. [CADE] * COMIȚII sn. pl. 🏛 Adunări în care cetățenii romani numeau pe magistrați și votau legile [lat.].
4. [DEX '98] COMIȚII s. f. pl. (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului având atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase. – Din lat. comitia, -orum.
5. [DLRM] COMIȚII s. f. pl. Adunări în care cetățenii romani numeau pe magistrați și votau legile. – Lat. lit. comitia, -orum.
6. [DN] COMIȚII s.f.pl. Adunări în vechea Romă, în care cetățenii alegeau magistrații și votau legile. [Sg. comițiu. / < lat. comitia, cf. fr. comices].[1]
7. [MDN '00] COMIȚII s. f. pl. adunări în Roma antică cu atribuții politice, legislative, juridice și religioase. (< lat. comitia)
8. [Șăineanu, ed. VI] comiții n. pl. 1. odinioară, adunarea poporului roman spre a-și alege magistrații; 2. azi, adunarea poporului chemat a vota; comiții agricole, adunare liberă de agricultori și de proprietari spre a studia împreună cele mai bune procedeuri de cultură și de creșterea vitelor.
9. [Scriban] *comíțiĭ n. pl. (lat. comitium, d. com-, la un loc, și d. ire, itum, a merge. V. ĭes, suĭ, subit). Adunarea populară care alegea magistrațĭ orĭ trata afacerile publice în vechea Romă. – Romaniĭ le numeaŭ curiata, (adică ale celor 30 de curiĭ) pe cele ce-ĭ alegeaŭ pe regĭ și care aŭ dispărut maĭ tîrziu supt împărațĭ; centuriata, adică ale celor 193 de centuriĭ în care Serviŭ Tuliŭ ĭ-a împărțit pe toțĭ nobiliĭ și plebeiĭ cetățenĭ; tributa, adică ale celor treĭ triburĭ convocate de înalțiĭ magistrațĭ nobilĭ, și calata, adică cele convocate de preuțĭ și care eraŭ probabil egale cu cele numite curiata.
10. [DEX '09] COMITE2, comiți, s. m. Conducător al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.
11. [MDA2] comite1 sm [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: ~iți / E: lat comes, -itis] 1 (Înv) Conte. 2 (Trs, iuz) Grof. 3 (Trs) Conducător administrativ al unui comitat.
12. [MDA2] comiție2 sf vz comiții
13. [MDA2] comiție1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 9/1/ Pl: ~ii / E: ngr ϰόμης, -ητος] (Iuz) Comitet (1).
14. [MDA2] comițiu sn vz comiții
15. [CADE] * COMITE1 sm. 🛡 = CONTE [lat.].
16. [DEX '98] COMITE2, comiți, s. m. (Înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.
17. [DLRLC] COMITE1, comiți, s. m. (învechit) Conducător administrativ al unui comitat. Sfatul, care era întocmit de Basta mai mult de oameni siguri ai lui, aprobă această părere a comitelui Tomaso Cauriolo. BĂLCESCU, O. II 311.
18. [DLRM] COMITE2, comiți, s. m; (Înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Lat. lit. comes, -itis.
19. [DN] COMITE s.m. Șef al unui comitat. [Cf. lat. comes, it. comite].
20. [MDN '00] COMITE1 s. m. conducător al unui comitat. (< lat. comes, it. comite)
21. [Șăineanu, ed. VI] còmite m. conte: comiții Ardealului BĂLC.
22. [Scriban] *cómite m. (lat. cómes, cómitis, tovarăș. V. comis, conte). Rar. Conte. Șef de comitat.
23. [DOOM 3] comiții (înv.) s. f. pl., art. comițiile (desp. -ți-i-)
24. [DOOM 2] !comiții s. f. pl., art. comițiile (-ți-i-)
25. [DOOM 3] comite2 (înv.) s. m., pl. comiți
26. [DOOM 2] comite1 s. m., pl. comiți
27. [D.Religios] comiții s. f. pl. Adunări ale poporului în Roma antică din perioada republicii, având atribuții religioase, politice, legislative și judecătorești. – Din lat. comitia, -orum.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL