1. [DEX '09] COMISARIAT, comisariate, s. n. 1. (În vechea organizare administrativă a țării) Secție a poliției orășenești condusă de un comisar (1). ♦ Localul acestei secții. 2. (În sintagma) Comisariat militar = organ de conducere militară locală de pe lângă fiecare unitate administrativă, ale cărei funcții de bază sunt recrutarea și încorporarea celor supuși serviciului militar, precum și evidența situației militare a cetățenilor. ♦ Localul acestui organ. 3. (În fosta URSS, până în anul 1946; în sintagma) Comisariat al poporului = minister. [Pr.: -ri-at] – Din fr. commissariat, (3) rus. komissariat.
2. [MDA2] comisariat sn [At: COSTINESCU / Pl: ~e / E: fr commissariat, rs комисариать] 1-3 Funcția, misiunea sau demnitatea de comisar (2). 4 (Iuz) Secție a poliției orășenești condusă de un comisar (1). 5 (Iuz) Localul acestei secții. 6 (Iuz) Personalul care lucrează la comisariat (4). 7 (Iuz; în fosta U.R.S.S., în 1946) ~ al poporului Minister. 8 (Înv) ~ militar Organ de conducere militară locală de pe lângă fiecare unitate administrativă, care se ocupă de recrutarea și încorporarea celor care trebuie să îndeplinească serviciul militar, precum și cu evidența situației militare a cetățenilor. 9 (Înv) Localul comisarului (8). 10 Structură subordonată unei organizații internaționale care are rolul de a salva anumite probleme apărute pe plan mondial (economice, umanitare, conflictuale).
3. [CADE] * COMISARIAT (pl. -ate) sn. ⏲ 1 Funcțiunea comisarului; timpul cît ține slujba comisarului ¶ 2 Localul unde se află biuroul comisarului de poliție, (Ⓟ „comisie”, „secție”) [fr.].
4. [DEX '98] COMISARIAT, comisariate, s. n. 1. (În vechea organizare administrativă a țării) Secție a poliției orășenești condusă de un comisar (1). ♦ Localul acestei secții. 2. (În sintagma) Comisariat militar = organ de conducere militară locală de pe lângă fiecare unitate administrativă, ale cărei funcții de bază sunt recrutarea și încorporarea celor supuși serviciului militar, precum și evidența situației militare a cetățenilor. ♦ Localul acestui organ. 3. (În U.R.S.S., până în anul 1946; în sintagma) Comisariat al poporului = minister. [Pr.: -ri-at] – Din fr. commissariat, (3) rus. komissariat.
5. [DLRLC] COMISARIAT1, comisariate, s. n. (În orînduirea capitalistă; uneori determinat prin «de poliție») Secție a poliției orășenești condusă de un comisar1 (1). ◊ (Concretizat) Localul unei instituții polițienești conduse de un comisar1 (1). – Pronunțat: -ri-at.
6. [DLRLC] COMISARIAT2, comisariate, s. n. 1. (De obicei determinat prin «militar») Organ de conducere militară locală, ale cărei funcții de bază sînt recrutarea și încorporarea celor supuși serviciului militar, precum și evidența situației militare a cetățenilor. 2. Instituție sovietică condusă de un comisar2 (1). ◊ (În U.R.S.S., între anii 1917-1946) Comisariat al poporului = minister. Comisariatul poporului pentru învățămîntul public. – Pronunțat: -ri-at.
7. [DLRM] COMISARIAT, comisariate, s. n. 1. (În vechea organizare administrativă a țării) Secție a poliției orășenești condusă de un comisar (1). ♦ Localul acestei secții. 2. Organ de conducere militară locală, ale cărei funcții de bază sînt recrutarea și incorporarea celor supuși serviciului militar, precum și evidența situației militare a cetățenilor. ♦ Localul acestui organ. 3. (În U.R.S.S., în trecut; în expr.) Comisariat al poporului = minister. [Pr. : -ri-at] – Fr. commissariat.
8. [DN] COMISARIAT1 s.n. (În vechea organizare administrativă a țării) Secție a unei poliții orășenești, condusă de un comisar; local în care funcționează o astfel de secție. [Pron. -ri-at. / < germ. Kommissariat, it. commissariato, fr. commissariat].
9. [DN] COMISARIAT2 s.n. 1. Organ de conducere militară locală, care făcea recrutarea și încorporarea celor supuși serviciului militar și ținea evidența situației militare a cetățenilor. 2. (În fosta U.R.S.S.) Instituție sovietică condusă de un comisar2 (1) [în DN]. [Pron. -ri-at. / < rus. komissariat].
10. [MDN '00] COMISARIAT s. n. 1. secție a unei poliții orășenești condusă de un comisar; localul în care funcționează (cf. terminologiei exsovietice). 2. organ de conducere militară locală care ținea evidența situației militare a cetățenilor. 3. instituție sovietică condusă de un comisar (3). (< fr. commissariat, rus. komissariat)
11. [Șăineanu, ed. VI] comisariat n. 1. funcțiunea comisarului; 2. biuroul sau localul comisarului de poliție.
12. [Scriban] *comisariát n., pl. e (fr. comissariat). Funcțiunea de comisar. Biurou comisaruluĭ.
13. [DOOM 3] comisariat (desp. -ri-at) s. n., pl. comisariate
14. [DOOM 2] comisariat (-ri-at) s. n., pl. comisariate
15. [IVO-III] comisariat.
16. [DE] ÎNALTUL COMISARIAT AL NAȚIUNILOR UNITE PENTRU REFUGIAȚI. organism creat la Geneva, în 1950, cu scopul de a asigura protecția internațională a refugiaților care, prin definiție, nu beneficiază de protecția țării de origine. Premiul Nobel pentru pace (1954 și 1981).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL