1. [DEX '09] COMINUȚIE, cominuții, s. f. (Rar) Reducere, împărțire în bucăți mici. – Cf. lat. comminuere.
2. [DN] COMINUȚIE s.f. (Rar) Reducere, împărțire în mici bucăți. [Gen. -iei, var. cominuțiune s.f. / < fr. comminution].
3. [MDN '00] COMINUȚIE s. f. reducere, împărțire în mici bucăți. ◊ rupere a unui os în mici fragmente. (< fr. comminution)
4. [DN] COMINUȚIUNE s.f. v. cominuție.
5. [DOOM 3] cominuție (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. cominuția (desp. -ți-a), g.-d. art. cominuției; pl. cominuții, art. cominuțiile (desp. -ți-i-)
6. [DOOM 2] cominuție (rar) (-ți-e) s. f., art. cominuția (-ți-a), g.-d. art. cominuției; pl. cominuții, art. cominuțiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL