1. [DEX '09] COMINATORIU, -IE, cominatorii, adj. (Despre o măsură luată de un organ de jurisdicție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ◊ Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine. – Din fr. comminatoire.
2. [MDA2] cominatoriu, ~ie a [At: LM / Pl: ~ii / E: fr comminatoire, lat comminatorius] 1 (D. măsură luată de un organ de justiție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. 2 (Îs) Daune ~ii Sumă de bani care urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine.
3. [CADE] * COMINATORIU adj. ⚖️ Amenințător, care conține o amenințare; se zice despre sentințele care conțin o amenințare, în caz de contravenție [fr.].
4. [DEX '98] COMINATORIU, -IE, cominatorii, adj. (Despre o măsură luată de un organ de justiție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ◊ Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine. – Din fr. comminatoire.
5. [DLRLC] COMINATORIU, -IE, cominatorii, adj. (Jur.) Care doar amenință, fără a sancționa efectiv. Măsuri cominatorii. Decret cominatoriu. ◊ Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, destinată să asigure mai bine executarea acestuia. Daune cominatorii = (în opoziție cu daune moratorii sau de întîrziere) daune rezultînd dintr-o clauză penală a unui contract.
6. [DLRM] COMINATORIU, -IE, cominatorii, adj. (Jur.) Care conține amenințarea cu o sancțiune. ♦ Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, destinată să asigure mai bine executarea acestuia. Daune cominatorii = daune rezultând dintr-o clauză penală a unui contract. – It. comminatorio (lat. lit. comminatorius).
7. [DN] COMINATORIU, -IE adj. (Jur.) Care conține amenințarea cu o sancțiune, care amenință cu pedeapsa în caz de contravenire la o clauză. ◊ Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune cominatorii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. [< fr. comminatoire, lat. comminator – care amenință].
8. [MDN '00] COMINATORIU, -IE adj. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ♦ clauză ĩe = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune ĩi = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. (< fr. comminatoire, lat. comminatorius)
9. [Șăineanu, ed. VI] cominatoriu a. Jur. ce conține o amenințare în caz de contravențiune: sentință cominatorie.
10. [Scriban] *cominatóriŭ, -e adj. (mlat. comminatorius, d. lat. cómminor, -ári, a amenința). Jur. Care amenință cu pedeapsa: clauză cominatorie. V. amenințător.
11. [DOOM 3] cominatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. cominatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. cominatorii
12. [DOOM 2] cominatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. cominatorie (-ri-e); pl. m. și f. cominatorii
13. [MDO] cominatoriu
14. [IVO-III] cominatoriu, -rie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL