1. [MDA2] comiliton sm [At: SBIERA, F. S. 391 / Pl: ~i / E: ger Kommilitone, lat commilito, -onem] (Buc; gms) Coleg de facultate.
2. [DN] COMILITON s.m. (Italienism) Tovarăș de luptă, de idei; camarad de arme. [< it. commilitone, cf. lat. cum – cu, militare – a fi soldat].
3. [MDN '00] COMILITON s. m. tovarăș de luptă, de idei; camarad de arme, de studii. (< it. commilitone)
4. [DCR2] comiliton s. m. (italienism) Tovarăș de idei ◊ „Mulți dintre comilitoni vor adapta viziunea «tradiționalistă» la «avangardă» [...]” Luc. 11 II 84 p. 11. ◊ „Copleșitoarea creativitate a comilitonilor săi [...]” D. 175/96 p. 13 (din it. commilitone)
5. [DOOM 3] +comiliton s. m., pl. comilitoni
6. [DAR] comiliton, comilitoni, s.m. (înv.) coleg de studii universitare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL