1. [MDA2] comes sm [At: DOSOFTEI, V. S. 100/2 / V: comis2 / Pl: ~eși / E: lat comes, -itis, ngr ϰόμης] 1-2 Comandantul unei cetăți sau al unei armate.
2. [Scriban] cómes, V. comis.
3. [MDA2] comis2 sm vz comes
4. [Scriban] cómis m. (mgr. kómis, d. lat. cómes, conte. V. comite). Vechĭ. Boĭer mare (între stolnic și clucer), care îngrijea de grajdurile domnuluĭ; pe urmă, boĭer onorific cu acest rang. – Și cómes (d. lat.), guvernator, hatman (Cant. Dos.). V. rahtivan.
5. [DTM] comes (cuv. lat., „însoțitor”) v. răspuns.
6. [DE] COMES, Liviu (1918-2004, n. Șerei, jud. Hunedoara), compozitor român. Prof. univ. la Cluj și București. Muzică simfonică, de cameră, corală și pentru copii.
7. [DE] INVIDIA GLORIAE COMES (lat.) pizma este însoțitoarea gloriei – Cornelius Nepos, „Chabrias”, III, 3.
8. [DAR] comes s.m. (înv.) comandant de cetate sau de armată, guvernator, hatman, mare spătar.
9. [DLRLV] COMIS s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești. A: Comisul cel mare. PSEUDO-COSTIN, 3r. Manolachie Hrisoverghi comisul. NCL II. 292; cf. URECHE. B: Golescul, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ȚR, 29r; cf. LET. ȚR, 35v. Etimologie: sl. komisŭ. Vezi și comisoaie, comișel.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL