1. [DN] COMBINATORIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].
2. [DOOM 3] !combinatoriu (desp. -ri-u) adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. combinatorie (desp. -ri-e) (analiză ~), pl. combinatorii
3. [DTM] combinatoriu (de combinație), sunet v. sunet (8).
4. [DTL] COMBINATORIU, -IE adj. (cf. fr. combinatoire): în sintagma modificare combinatorie (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL