1. [DEX '09] COMANDOR, comandori, s. m. 1. Grad de ofițer superior din aviația și marina militară, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. – Din fr. commandeur.
2. [MDA2] comandor sm [At: GHICA, S. 381 / Pl: ~i / E: fr commandeur] 1 Grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră. 2 Persoană cu gradul de comandor (1). 3 Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. 4 Persoană care deține rangul de comandor (3). 5 (Îs) Mare ~ Rang conferit francmasonilor. 6 Persoană care deține rangul de mare comandor (5).
3. [CADE] * COMANDOR2 sm. ⛵ Ofițer superior în marina militară, de un grad echivalent cu al colonelului (🖼 1398); căpitan- ~, grad echivalent cu al locotenentului – colonel; locotenent-~, grad echivalent cu al maiorului [fr. commodore < engl.].
4. [CADE] * COMANDOR1 sm. Grad înalt Ia anumite ordine militare sau civile, de obiceiu superior ofițerului și inferior marelui-ofițer; ~ al Stelei României: ~ al ordlnulni Carol I (🖼 1398) [fr.].
5. [DEX '98] COMANDOR, comandori, s. m. 1. Grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. – Din fr. commandeur.
6. [DLRLC] COMANDOR, comandori, s. m. 1. (În vechea organi zare a armatei) Ofițer superior în aviație și marină, corespunzînd gradului de colonel din armata terestră. 2. (Învechit) Rang în ierarhia unor decorații militare și civile.
7. [DLRM] COMANDOR, comandori, s. m. 1. (În vechea organizare a armatei) Grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzînd gradului de colonel din armata terestră; persoană care avea acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile de altădată. – După fr. commandeur.
8. [DN] COMANDOR s.m. (În trecut) 1. Grad de ofițer în aviație și marină, corespunzînd gradului de colonel din armata de uscat; ofițer avînd acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații. [< fr. commandeur].
9. [MDN '00] COMANDOR s. m. 1. grad de ofițer în aviația și marina din unele armate, echivalent colonelului. 2. rang în ierarhia unor ordine.
10. [Șăineanu, ed. VI] comandor m. grad onorific în unele ordine militare: comandor al coroanei României.
11. [Scriban] *comandór m. (fr. commandeur). Colonel de marină. Grad onorific al unuĭ ordin (al uneĭ decorațiunĭ).
12. [DEX '09] LOCOTENENT, locotenenți, s. m. 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior căpitanului; persoană care are acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. ◊ (Înv.) Locotenent-comandor = grad de ofițer din aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purta acest grad. 2. (Înv.) Persoană care ținea locul unui demnitar. – Din it. locotenente.
13. [MDA2] locotenent sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 289 / V: (iuz) laitnant, leitenant, leoitenant, lietenant, lieutenant, liotenant, litinant, ~e, ~ninte, ~cult~, locumtenente, locutenente, locuținent, logotenente, lotenant / Pl: ~nți / E: it locotenente, lm locumtenens] 1 (Înv; îs) ~ domnesc Persoană care ținea locul unui demnitar Vz (înv) caimacam, regent. 2 (Înv) Reprezentant al unui domn român pe lângă Poarta otomană Si: (înv) chehaie. 3 Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului-major, corespunzător ca funcție de bază comandantului de pluton Si: (înv) porucic. 4 (Pex) Persoană care are gradul de locotenent (3) Si: (înv) porucic. 5 (Îc) ~-major Grad de ofițer superior locotenentului și inferior căpitanului, corespunzător ca funcție de bază comandantului de pluton sau de companie. 6 (Pex) Persoană care are gradul de locotenent (5). 7 (Îc) ~-colonel Grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului Si: (înv) podpolcovnic. 8 (Pex) Persoană care are gradul de locotenent (7). Si: (înv) podpolcovnic. 9 (Înv; îc) ~-comandor Grad de ofițer din aviația sau marina militară, corespunzător gradului de maior. 10 (Înv) Persoană care avea gradul de locotenent (9).
14. [DEX '98] LOCOTENENT, locotenenți, s. m. 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului-major; persoană care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer superior locotenentului și inferior căpitanului; persoană care poartă acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. (Înv.); Locotenent-comandor = grad de ofițer în aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purtă acest grad. 2. (Înv.) Persoană care ține locul unui demnitar. – Din it. locotenente.
15. [DLRLC] LOCOTENENT, locotenenți, s. m. 1. Grad în armată, imediat superior gradului de sublocotenent; ofițer avînd acest grad. Locotenente... De-aici înainte avem de îndeplinit misiuni grele. CAMILAR, N. I 120. Te-am lăsat, locotenente. Așteaptă și alții. C. PETRESCU, Î. II 77. ◊ Locotenent-major = (grad de) ofițer mai mare decît locotenentul și mai mic decît căpitanul. Locotenent-colonel = (grad de) ofițer mai mare decît maiorul și mai mic decît colonelul. (Învechit) Locotenent-comandor = (grad de) ofițer din aviația sau marina militară echivalent cu maiorul. 2. (Învechit) Persoană care ține locul unui demnitar (domn, mitropolit etc.).
16. [DN] LOCOTENENT s.m. 1. Locțiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofițer care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului; (în trecut) locotenent-comandor = grad de ofițer din aviație sau marină, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens].
17. [DOOM 3] comandor s. m., pl. comandori; abr. cdor
18. [DOOM 2] comandor s. m., pl. comandori
19. [IVO-III] comandor.
20. [DOOM 3] locotenent-comandor s. m., art. locotenent-comandorul; pl. locotenenți-comandori, art. locotenenți-comandorii; abr. It.-cdor
21. [DOOM 2] !locotenent-comandor s. m., pl. locotenenți-comandori
22. [GTA] COMANDOR a) grad militar în aviația militară, echivalent gradului de colonel; b) ofițer având acest grad.
23. [GTA] LOCOTENENT-COMANDOR, a) grad militar de ofițer superior situat ca treaptă între maior și comandor; b) persoană care poartă acest grad.
24. [DGS] locotenent s.f. 1 (milit.) <înv.> leitenant, porușnic, <rus.; înv.> porucic. Gradul de locotenent este superior sublocotenentului și inferior locotenentului-major. 2 (milit.) locotenent-colonel = <rus.; înv.> podpolcovnic. Gradul de locotenent-colonel este superior maiorului și inferior colonelului. 3 (mar.; rar) v. Adjunct. Ofițer secund. Secund. 4 (polit.; înv.) locotenent domnesc v. Regent. 5 (înv.) v. Locțiitor. Substitut.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL