1. [DEX '09] COMANDIR, comandiri, s. m. (Înv.) Comandant. – Din rus. komandir.
2. [MDA2] comandir sm [At: DUMITRACHE, 20 / V: ~men~ / Pl: ~i / E: rs командиръ] 1-8 (Înv) Comandant (1-8). 9 (Iuz) Comandantul corpului de sergenți de stradă dintr-o comună urbană.
3. [CADE] ‡ COMANDIR sm. 🎖️ Comandant [rus.].
4. [DLRLC] COMANDIR, comandiri, s. m. (Mil., învechit și popular) Comandant. Caii care fugeau mai tare erau tot cei ai comandirului armatei. MACEDONSKI, O. III 40. Multe însușiri Să aibă se cuvine un vrednic comandir. NEGRUZZI, S. II 191. Era vorbă ca să se mai facă un escadron și un batalion de oșteni, înștiințează-mă, mă rog, băbacă, dacă aceasta s-au făcut și cine sînt comandirii. KOGĂLNICEANU, S. 59.
5. [DLRM] COMANDIR, comandiri, s. m. (Înv.) Comandant. – Rus komandir.
6. [Șăineanu, ed. VI] comandir m. comandant (învechit): Tudor Vladimirescu fu comandir de panduri. [Rus. COMANDIRŬ].
7. [Scriban] *comandír m. (rus. komandir, d. fr. commandeur, comandor). Vechĭ. Comandant. Azĭ. Pop. Comandant de gardiștĭ, tist.
8. [MDA2] comendir sm vz comandir
9. [DOOM 3] comandir (înv.) s. m., pl. comandiri
10. [DOOM 2] comandir (înv.) s. m., pl. comandiri
11. [DRAM 2021] comandír, comandiri, s.m. (înv.) Comandant (în armată). – Din rus. komandir (Scriban, DEX, MDA).
12. [DRAM 2015] comandir, comandiri, s.m. – (înv.) Comandant (în armată). – Din rus. komandir < fr. commandeur „comandor” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL