1. [DEX '09] COMANDATURĂ, comandaturi, s. f. Comandament al trupelor germane de ocupație. – Din germ. Kommandatur.[1]
2. [MDA2] comandatură sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: ~dant~ / Pl: ~turi / E: ger Kommandantur] (Gms) Comandament al trupelor germane de ocupație.
3. [DEX '98] COMANDATURĂ, comandaturi, s. f. Comandament al trupelor germane de ocupație. – Din germ. Kommandatur.
4. [DLRLC] COMANDATURĂ, comandaturi, s. f. (În armata imperialistă germană) Comandamentul (1) trupelor de ocupație (care teroriza populația din teritoriile vremelnic ocupate). Îl apucă de umăr și-l îmbrîncește spre comandatură. STANCU, D. 434. S-au produs și alte fapte care au pus în încurcătură comandatura. PAS, Z. IV 25.
5. [DLRM] COMANDATURĂ, comandaturi, s. f. (În armata imperialistă germană) Comandament. – Germ. Kommandatur.
6. [DN] COMANDATURĂ s.f. Comandament (al trupelor germane de ocupație). [Pl. -ri. / < germ. Kommandatur].
7. [MDN '00] comandatură s. f. comandament (al trupelor germane de ocupație). (< germ. Kommandatur)
8. [Șăineanu, ed. VI] comandatură f. (în timpul ocupației nemțești) guvern militar al unui oraș ocupat de Nemți.
9. [MDA2] comandantură sf vz comandatură
10. [DOOM 3] comandatură s. f., g.-d. art. comandaturii; pl. comandaturi
11. [DOOM 2] comandatură s. f., g.-d. art. comandaturii; pl. comandaturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL