1. [DEX '09] COMANDARE s. f. Acțiunea de a comanda și rezultatul ei. – V. comanda.
2. [DLRM] COMANDARE s. f. Acțiunea de a comanda.
3. [DN] COMANDARE s.f. Acțiunea de a comanda. [< comanda].
4. [DEX '09] COMANDA, comand, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar. 3. A solicita mâncare sau băutură într-un local public. – Din fr. commander.
5. [DEX '09] COMĂNDARE s. f. v. comândare.
6. [DEX '09] COMÂNDA, comând, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).
7. [DEX '09] COMÂNDARE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndare s. f.] – V. comânda.
8. [MDA2] comanda vt [At: (a. 1774) URICARIUL I, 173 / V: (Mol; Înv) ~men~ / Pzi: comand, (Trs; îvr) ~ez / E: fr commander, it commandare, ger kommandieren] 1 A ordona Si: (înv) comandarisi (1). 2 (Mil) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc. Si: (înv) comandarisi (2). 3 (Mil) A avea comanda asupra unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei Si: (înv) comandarisi (3). 4 A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar Si: (înv) comandarisi (4). 5 A cere de mâncare sau de băut într-un local Si: (înv) comandarisi (5).
9. [MDA2] comănda1 v vz comânda1
10. [MDA2] comănda2 v vz comânda2
11. [MDA2] comăndare sf vz comandare
12. [MDA2] comânda2 vt [At: ȘINCAI, HR. III, 230/1 / V: comănda2 / Pzi: ~dez, (pop) comând / E: lat commendare, mg komendálni] 1 (Reg) A porunci. 2 (Trs) A recomanda.
13. [MDA2] comânda1 vt [At: CORESI, PS. 299 / V: ~mănda1, cumănda, cum~ / Pzi: comând / E: lp *commando, -are] 1 (Înv) A aduce jertfe. 2 (Mol; Mun; Trs; înv) A face comândul. 3 A îngriji de cele necesare pentru comând.
14. [MDA2] comândare sf [At: COD. VOR. 31/10 / V: ~măn~, cumăn~, cumândare / Pl: ~dări / E: comânda] (Înv) 1 Aducere de jertfe. 2 Jertfă. 3 Înmormântare. 4 Praznic. 5 Pomană. 6 (Iuz; îs) Carte de ~ Scrisoare recomandată.
15. [MDA2] comenda v vz comanda
16. [MDA2] cumăndare sf vz comândare
17. [MDA2] cumânda v vz comanda
18. [CADE] * COMANDA (-and) vb. tr. și intr. 1 A porunci, a da ordin ¶ 2 ⚚ A face o comandă (unui negustor), a porunci să i se facă, să i se vîndă, să i se trimită: mi-am comandat un costum de vară; am comandat cărțile librarului din Paris ¶ 3 🎖️ A fi în capul unei armate, unui regiment, unui batalion, etc. [fr.].
19. [CADE] † COMENDUI I. vb. intr. 🎖️ = COMANDA 3. II. vb. tr. A pune în capul unei unități de luptă, a pune să comande: cîteva metereze au făcut cu oameni... asupra cărora au comenduit pe un brigadir (NEC.) [comendie].
20. [CADE] COMÎND (pl. -duri) sn., Bucov. COMÎNDĂ (pl. -de) sf. 1 Praznic, pomană, masă ce se întinde în casa mortului întru pomenirea și odihna sufletului celui răposat: Și popii, șirag, cădelnițînd, Ceteau ectenii de comînd (COȘB.); acuma trebuia să se gătească de comîndă și să-i facă bietei babe și un praznic (SB.) ¶ 2 Cele trebuincioase, banii necesari pentru înmormîntare și pentru praznic: o babă săracă ce torcea în furcă să-și agonisească brana și ~ul (LET:); își mănîncă coliva și ~ul (ZNN.), se zice despre un cheltuitor [comînda].
21. [CADE] COMÎNDA (-înd) vb. tr. 1 A face comîndul, a îngriji de sufletul unui răposat: Nici am surori să mă cînte Nice frați să mă comînde (BRL.) ¶ 2 A îngriji de cele trebuincioase pentru comînd ¶ 3 ‡ A jertfi [lat. vulg. *commandare < commendare].
22. [CADE] COMÎNDARE sf. 1 Comînd: să le spui... să se grijească de ~ (SB.) ¶ 2 ‡ Jertfă [comînda].
23. [DEX '98] COMANDA, comand, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar. 3. A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. – Din fr. commander.
24. [DLRLC] COMANDA, comand, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da ordin sau semnal pentru executarea unei mișcări, a unei dispoziții etc; a avea comanda unei unități. Unde e acuma puternica mărire Din vremea cînd a țării eroică oștire în lupte uriașe Buzeștii comanda? ALEXANDRESCU, P. 145. ◊ Refl. impers. Se comandă drepți. SAHIA, N. 120. ◊ Intranz. Iar ai început să comanzi? El își făcuse datoria, luptase fără nici o slăbiciune, comandase fără nici o șovăială. C. PETRESCU, Î. I 194. Ia drepți cînd îți comand. SAHIA, N. 53. ♦ A porunci, a ordona. S-a dus într-un serviciu comandat. SAHIA, U.R.S.S. 100. 2. A face sau a da o comandă, a dispune ca cineva să efectueze o lucrare, să facă un serviciu, să confecționeze ceva. Culmea moftangiului savant: a-și comanda statuia încă din viață și a prezida la inaugurarea ei și la apoteozarea sa. CARAGIALE, O. II 35. La un zugrav foarte vestit mergînd din întîmplare, Portretul meu îl Comandai. ALEXANDRESCU, P. 170. ♦ A cere o consumație într-un local. Arată energie doar cînd comandă o sticlă de vin. C. PETRESCU, Î. II 188.
25. [DLRLC] COMĂNDARE s. f. v. comîndare.
26. [DLRLC] COMÎNDARE, comîndări, s. f. (Învechit) Praznic, ospăț la înmormîntare; pomană, comînd. Să li spui ca să nu se mai trudească cu leacuri, ci să se grijească de comîndare. SBIERA, P. 194. – Variantă: comăndare (EMINESCU, N. 97, NEGRUZZI, S. I 249) s. f.
27. [DLRM] COMANDA, comand, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei dispoziții etc.; a avea comanda unei unități. ♦ A porunci, a ordona. 2. A face sau a da o comandă, a dispune ca cineva să efectueze o lucrare, să facă un serviciu, să confecționeze ceva. – Fr. commander.
28. [DLRM] COMĂNDARE s. f. v. comindare.
29. [DLRM] COMÎNDA, comînd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comîndul; a în-griji de cele necesare pentru comînd. – Lat. commandare (= commendare).
30. [DLRM] COMÎNDARE, comîndări, s f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormîntare, pomană. [Var.: comândare s. f.] – V. comînda.
31. [DN] COMANDA vb. I. tr. 1. A ordona, a porunci (executarea unei dispoziții, a unei mișcări etc.); a deține conducerea, comanda unei unități. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare) la un meșteșugar etc. ♦ A solicita, a cere de mîncare, de băut într-un local de consum. [P.i. comand. / < fr. commander, it. comandare, cf. lat. cum – cu, mandare – a ordona].
32. [MDN '00] COMANDA vb. tr. 1. a deține comanda unei armate, unități etc. 2. a porunci, a ordona. 3. a face o comandă (4). 4. a dirija un mecanism, o mașină etc. 5. a solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum.
33. [Șăineanu, ed. VI] comandà v. 1. a da un ordin; 2. a avea comanda, autoritatea: a comanda o armată; 4. a face o comandă: a comanda un mobilier.
34. [Șăineanu, ed. VI] comândà v. a da un comând. [Lat. COMMENDARE, lit. a recomanda (memoria printr’un ospăț mortuar)].
35. [Șăineanu, ed. VI] comândare f. Mold. comând: vrabia mălaiu visează și calicul comândare.
36. [Scriban] *cománd, -á v. tr. (fr. commander, d. lat. commendare, pop. commandare. V. comînd, mandat). Daŭ ordin, poruncesc. Am putere, conduc: a comanda o armată. Dómin, predómin, ameninț: fortu comandă orașu. Com. Fac o comandă, poruncesc marfă: comand un pahar de ceaĭ.
37. [Scriban] 2) comînd, a -á v. tr. (lat. commendare, pop. și *commandare, a recomanda [adică „luĭ Dumnezeŭ sufletu mortuluĭ”]. V. comand). Vechĭ. Jertfesc, sacrific. Azĭ. Rar. Fac pomenire și daŭ ospăț în numele unuĭ mort: a comînda un mort. – Și cu-.
38. [Scriban] comîndáre f., pl. -ărĭ (d. comînd 2). Comînd (= pomană) vrabia malaĭ vîsează și calicu comîndare (Prov.). – Vechĭ și cu-.
39. [DOOM 3] comandare s. f., g.-d. art. comandării
40. [DOOM 2] comandare s. f., g.-d. art. comandării
41. [DOOM 3] comanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comand, 2 sg. comanzi, 3 comandă; conj. prez. 1 sg. să comand, 3 să comande
42. [DOOM 3] comânda (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. comând, 2 sg. comânzi, 3 comândă; conj. prez. 1 sg. să comând, 3 să comânde
43. [DOOM 3] comândare (înv.) s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări
44. [DOOM 2] comanda (a ~) vb., ind. prez. 3 comandă
45. [DOOM 2] comânda (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 comândă
46. [DOOM 2] comândare (înv.) s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări
47. [DER] comanda (comand, comandat), vb. – A ordona, a da un ordin. – Var. (Trans.) comînda, (înv.), comenda, comend(ăl)ui, comandarisi. Fr. commander. – Der. comandă, s. f. (acțiunea de a comanda, poruncă, ordin; însărcinare; Banat, primărie; Bucov., prostituată), din germ. Kommando, înainte de pol. komenda (sec. XVIII); comenduială, s. f. (ordin), sec. XVIII; comenduire, s. f. (comandă); comandant (var. înv. comendant), s. m. (șef militar), din fr. commandant, și înainte din pol., rus. komendant, sec. XVII; comîndaș (var. comanduitor), s. m. (comandant, șef), sec. XVIII; comandor, s. m. (grad de ofițer în aviație și marină corespunzător gradului de colonel din armata terestră); comandament, s. n. (comandă, poruncă; ordin de executare), din fr. commandement; comandatură, s. f. (post de comandă, în organizarea germană de ocupație), din germ. Kommandatur; comandorie, s. f., din fr. commanderie; comandir, s. m. (înv., comandant), din rus. komandir. Cf. dubletul comînda.
48. [DER] comînda (-d, -at), vb. – 1. (Înv.) A sacrifica. – 2. (Înv. și Mold.) A se îngriji de sufletul unui mort, a se ocupa de înmormîntare, de slujbe și pomeni, a face tot ce se cuvine pentru odihna sa. – 3. A da ultimele dispoziții cu privire la propria înmormîntare și la pomeni. – Var. cumînda. Lat. commendãre, popular commandãre (Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048; Candrea-Dens., 386; DAR; Pușcariu, Lr., 336); cf. dubletul comanda și pentru sensul special, sp. manda. – Der. comîndare, s. f. (înv., sacrificiu; pomană; slujbă de înmormîntare); comînd, s. n. (înv., sacrificiu; pomană; obiectele necesare pentru înmormîntare, ca de pildă straie, monede, pe care țăranii bătrîni obișnuiesc să le păstreze pentru propria lor înmormîntare; masă care se face după înmormîntare pentru odihna sufletului unui mort).
49. [Onomastic] Comăndare v. Comîndare 1.
50. [Onomastic] COMÎNDARE sau comînd, subst., datină ortodoxă. 1. Comăndare, sau Comîndare „bătrîn” mold. (Isp III1); Comîndărești s. (Dm). 2. Comîndășescu, M. (Mus 11). 3. Cf. și Comendarie (Syn); cf. Atanasie Comendarisie (Syn).
51. [DLRLV] COMÎND s.n. (Mold., Ban., Criș.) Pomană. A: O babă săracă ce torcea în furcă să-și agonisească hrana și comîndul său. CANTA. C: Să face a treia zi cumînd si alămojnă după cel mort. MOL. 1695. 46r. Kumĕnd. Exsequiae. AC, 348; cf. MOL. 16761. 149r: MOL. 1695, 80v. Etimologie: comînda. Vezi și comînda, comîndare. Cf. alămojnă, comîndare (2), paos (2).
52. [DLRLV] COMÎNDA vb. (Trans. SV) A aduce jertfă. Cu voie cumînd ție. PS. SEC. XVIII, 37r. Vezi și comînd, comîndare. Cf. pominoci.
53. [DLRLV] COMÎNDARE s.f. 1. (Trans. SV) Jertfă. Că s-ai vrut vrea comîndarea da-o-vreamu. Toate arsele nu dulce-vrusi. Comîndarea zeului. PS. SEC. XVIII, 36v. 2. (Cris.) Pomană. Iară după moarte . . . să le faci cumîndări și prescuri. C 1692, 503v; cf. MOL. 1695, 78r. Etimologie: comînda. Vezi și comînd, comînda. Cf. pominoc; alămojnă, comînd, paos (2).
54. [DRAM 2021] comândá², comând, v.t. (reg.; mil.) A da ordin, a porunci; a comanda. – Lat. commendare, magh. komendálni (MDA).
55. [DRAM 2021] comândá¹, comând, v.t. A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte, / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi, 1925: 169). – Lat. commendare, *commandare „a recomanda (...lui Dumnezeu, sufletul mortului)” (Scriban, MDA).
56. [DRAM 2021] comândáre, comândări, s.f. (reg.; înv.) 1. Înmormântare. 2. Pomana mortului; masa ce se dă la înmormântare: „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco, 1990: 205). – Din comânda (DEX, MDA).
57. [DRAM 2015] comânda2, comând, vb. tranz. – (reg.; mil.) A da ordin, a porunci; a comanda. – Lat. commendare, magh. komendálni (MDA).
58. [DRAM 2015] comânda1, comând, vb. tranz. – A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi, 1925: 169). – Lat. commendare, *commandare „a recomanda (...lui Dumnezeu, sufletul mortului)” (Hasdeu, Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Scriban, MDA).
59. [DRAM 2015] comândare, comândări, s.f. – (reg.; înv.) Înmormântare (Bârlea, 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel, 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco, 1990: 205). – Din comânda (DEX, MDA).
60. [DRAM] comânda, comând, vb. tranz. – A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi 1925: 169). – Lat. commendare, commandare (Hasdeu, Pușcariu, Candrea-Densusianu, DA cf. DER).
61. [DRAM] comândare, comândări, s.f. – Înmormântare (Bârlea 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco 1990: 205). – Din comânda + -re.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL