1. [MDA2] colțurel sn [At: HODOȘ, P. P. 219 / Pl: ~e / E: colț + -urel ] Colțuleț.
2. [CADE] COLȚUREL (pl. -ele) sn. dim. COLȚ II.
3. [DLRLC] COLȚURELE s. n. pl. (Popular) Diminutiv al lui colț (I 2). M-oi lipi lîng-o cetate Și ți-oi scrie, mîndro, carte, Carte-n patru colțurele. Scrisă cu lacrimi d-a mele. HODOȘ, P. P. 219.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL