1. [DEX '09] COLȚURAT, -Ă, colțurați, -te, adj. Colțuros. – Colț + suf. -at.
2. [MDA2] colțurat, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 132 / V: ~țor~ / Pl: ~ați, ~e / E: colțura] 1 Colțuros. 2 (Fig; rar) Bizar.
3. [CADE] COLȚURAT 👉 COLȚORAT.
4. [DLRLC] COLȚURAT, -Ă, colțurați, -te, adj. Care are unul sau ma multe colțuri, colțuros. Peste întinsul colțurat al ghețurilor îngrămădite pe alocuri, crivățul trecea ca un zmeu întărîtat, șuierînd înspăimîntătar. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Din trestiile stufoase... se înalță în aer plotoane colțurate de rațe sălbatice. ODOBESCU, S. III 160. S-aruncă de pe-o piatră Pînă-ntr-alta, colțurată. TEODORESCU, P. P. 372.
5. [DLRM] COLȚURAT, -Ă, colțurați, -te, adj. Colțuros. – Din colț + suf. -(ur)at.
6. [Scriban] colțurát și -ós, V. colțorat.
7. [MDA2] colțorat, ~ă a vz colțurat
8. [CADE] COLȚORAT, COLȚURAT, COLȚOROS, COLȚUROS adj. Cu colți, cu vîrfuri ascuțite, ascuțit; cu colțuri: cînd lucrează lemne sau pietre, fiind nodoroase, strîmbe și coltoroase (PRV.-MB.); doi munți înalți de piatră își apropie deasupra noastră vîrfurile lor colțuroase (VLAH.) .
9. [Șăineanu, ed. VI] colțorat a. cu multe colțuri: angular, dințat.
10. [Scriban] colțorát, -ă adj. Cu multe colțurĭ, cu unghĭurĭ ascuțite: ce față colțoroasă! – Și colțu- și încolț- și colțoros și -uros.
11. [DOOM 3] colțurat adj. m., pl. colțurați; f. colțurată, pl. colțurate
12. [DOOM 2] colțurat adj. m., pl. colțurați; f. colțurată, pl. colțurate
13. [IVO-III] colțurat.
14. [DAR] colțorat (colțurat), colțorată, adj. (înv.) cu mai multe colțuri; angular, dințat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL