1. [DEX '09] COLȚAT, -Ă, colțați, -te, adj. Colțos. – Colț + suf. -at.
2. [MDA2] colțat, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: colț + -at] 1 (Reg) Cu dantură diformă. 2 (Fig; pop) Bun de gură. 3 (Înv) Cutezător. 4 (Înv) Obraznic. 5 (Înv) Ironic. 6 (Înv) Arțăgos. 7 (Înv) Nesociabil. 8 (Înv) Care caută ceartă. 9 (Înv) Puternic.
3. [CADE] COLȚAT adj. 1 Care are colți, dinți mari ieșiți afară: vidrele ~e de pe malul bălților (ODOB.) ¶ 2 Ⓕ Care-și arată colții, arțăgos, pornit pe gîlceavă: boierii cei mai colțați erau adunați la sfat (I.-GH.).
4. [DLRLC] COLȚAT, -Ă, colțați, -te, adj. 1. Cu colții ieșiți în afară, cu dinții mari; colțos. Da eu, Costane, după el nu mă duc... că-i colțat și hîd. CAMILAR, N. I 29. Tigrii, urșii și cu un cuvînt toate Lighioanele-acelea ce erau. mai colțate. ALEXANDRESCU, P. 111. Și codat și colțat (Lupul). ȘEZ. XIII 25. 2. Fig. Bun de gură, arțăgos; recalcitrant. Boierii cei mai colțați erau adunați la sfat. GHICA, S. 493.
5. [DLRM] COLȚAT, -Ă, colțați, -te, adj. Colțos. – Din colț + suf. -at.
6. [Șăineanu, ed. VI] colțat a. 1. cu colți mari ieșiți afară; 2. fig. care își arată colții, arțăgos, gâl- cevitor: boierii cei mai colțați GHICA.
7. [Scriban] *colțát, -ă adj. Colțos, cu colțĭ marĭ. Fig. Agresiv, hărțăgos.
8. [CADE] COLȚOS adj. = COLȚAT: de n’ar fi lupi colțoși pe lume. bine-ar mai hălădui turmele! (ALECS.); Ⓕ: pe cel mai ~ dintre dînșii îI liniști spînzurîndu-l de un copac (GN.).
9. [DOOM 3] colțat adj. m., pl. colțați; f. colțată, pl. colțate
10. [DOOM 2] colțat adj. m., pl. colțați; f. colțată, pl. colțate
11. [DAR] colțat, colțată, adj. (reg.) arțăgos, gâlcevitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL