1. [DEX '09] COLĂCĂRI, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar). – Din colăcar.
2. [MDA2] colăcări v [At: COD. SILV. 50 / Pzi: ~resc / E: colăcar] 1 A rosti orația de nuntă. 2 A cerceta ceva (o pagubă etc.). 3 A denunța un hoț în schimbul unei recompense.
3. [DLRLC] COLĂCĂRI, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A fi colăcar (2). Îi venea să se dea tumba de bucurie, cînd se gîndea că peste trei ani se va găti și el frumos și va colăcări cu alți flăcăi la nunțile din sat. SANDU-ALDEA, U. P. 15.
4. [DLRM] COLĂCĂRI, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A fi colăcar (2). – Din colăcar.
5. [MDA2] colocări v vz colăcări
6. [DOOM 3] colăcări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colăcăresc, 3 sg. colăcărește, imperf. 1 colăcăream; conj. prez. 1 sg. să colăcăresc, 3 să colăcărească
7. [DOOM 2] colăcări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colăcăresc, imperf. 3 sg. colăcărea; conj. prez. 3 să colăcărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL