1. [DEX '09] COLUMBĂ, columbe, s. f. (Înv.) Porumbiță. – Din lat. columba.
2. [MDA2] columbă sf [At: MACEDONSKI, O. I, 63 / Pl: ~be / E: lat columba] (Înv) Porumbiță.
3. [CADE] * COLUMBĂ (pl. -be) sf. 🐦 = PORUMBIȚĂ [lat.].
4. [DEX '98] PORUMBEL, -EA, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.
5. [DLRM] COLUMBĂ, columbe, s. f. (Înv.) Porumbiță. – Lat. lit. columba.
6. [Șăineanu, ed. VI] columbă f. porumbiță (poetic): columbă sfâșiată de vultur fără milă.
7. [DOOM 3] columbă (înv., livr.) s. f., g.-d. art. columbei; pl. columbe
8. [DOOM 2] columbă (înv.) s. f., g.-d. art. columbei; pl. columbe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL