1. [MDA2] colteș sn [At: H XVIII, 15 / V: ~tiș, ~lțiș / Pl: ~e / E: cf ucr кохотълца] (Reg) 1 Butuc retezat. 2 Tulpină retezată. 3 Scăunaș pe care stau ciobanii când mulg oile. 4 Bucată dintr-un trunchi tăiat ce urmează să fie folosit ca lemn de foc.
2. [CADE] COLTEȘ (pl. -șe) sn. Trans. Maram. Butuc scurt de lemn tăiat dintr’un trunchiu (PȘC.) (BRL.).
3. [MDA2] coltiș sn vz colteș
4. [MDA2] colțiș sn vz colteș
5. [DER] colteș (-șe), s. n. – Trunchi, buștean. Rut. kołotyca „așchie” (DAR). În Bucov. și Maram.
6. [DAR] colteș s.n. (reg.) retezătură dintr-un butuc; dub, butuc, trunchi, boc, zaban, bodrog.
7. [DRAM 2021] cólteș, (coltiș, colciș), s.n., adj. (reg.) Bucată tăiată dintr-un trunchi de copac. (Bucov., Maram.). – Din ucr. kolotyca (MDA).
8. [DRAM 2015] colteș, (coltiș, colciș), s.n. – (reg.) Bucată tăiată dintr-un trunchi de copac (D. Pop, 1970; Antologie, 1980): „Și să-l taie coltișele / Și să-l facă păhărele” (Bilțiu, 1990: 7). (Bucov., Maram.). – Din ucr. kolotyca (DA, cf. DER; MDA).
9. [DRAM] colteș, (coltiș), s.n. – Bucată tăiată dintr-un trunchi de copac (D. Pop 1970; Antologie 1980): „Și să-l taie coltișele / Și să-l facă păhărele” (Bilțiu 1990: 7). – Din ucr. kolotyca.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL