1. [DEX '09] COLONIZATOR, -OARE, colonizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Stat, populație etc.) care colonizează un teritoriu. – Din fr. colonisateur.
2. [MDA2] colonizator, ~oare [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 126, 2/6 / Pl: ~i, ~oare / E: fr colonisateur] 1-2 smf, a (Stat, populație etc.) care colonizează.
3. [CADE] * COLONIZATOR sm. Cel ce colonizează [fr.].
4. [DLRLC] COLONIZATOR, -OARE, colonizatori, -oare, s. m. și f. Stat sau popor (mai rar persoană izolată) care efectuează sau organizează o colonizare. Acțiunea colonizatorilor olandezi... încearcă să zăgăzuiască mișcarea de eliberare a poporului indonezian. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 126, 2/6. ◊ (Adjectival, despre acțiuni ale oamenilor) Mistică religioasă... a fost multă vreme o excelentă afacere pentru burghezia noastră, ce-și descoperise o misiune expansionistă și colonizatoare. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 138, 6/2.
5. [DLRM] COLONIZATOR, -OARE, colonizatori, -oare, s. m. și f. Stat sau popor (mai rar persoană izolată) care efectuează sau organizează o colonizare. – După fr. colonisateur.
6. [DN] COLONIZATOR, -OARE adj. Care colonizează o țară sau o regiune. [Cf. fr. colonisateur].
7. [MDN '00] COLONIZATOR, -OARE adj., s. m. f. (stat, populație) care colonizează un teritoriu. (<fr. colonisateur)
8. [Șăineanu, ed. VI] colonizator m. cel ce colonizează.
9. [DOOM 3] colonizator adj. m., s. m., pl. colonizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. colonizatoare
10. [DOOM 2] colonizator adj. m., s. m., pl. colonizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. colonizatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL