1. [DEX '09] COLONETĂ, colonete, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică și zveltă, folosită mai ales în arhitectura romanică și în cea gotică (la galerii, porticuri). – Din fr. colonnette.
2. [MDA2] colonetă sf [At: NEGRUZZI, S.I, 203 / Pl: ~te / E: fr colonnette] 1-2 (Șhp) Coloană (mică) Si: coloniță. 3 Coloană mică și subțire, folosită mai ales în construcția galeriilor, a porticurilor etc.
3. [CADE] * COLONETĂ (pl. -te) sf. 💒 Coloană mică: colonete cu tencuială săpată în flori se razimă de păretele din față (IRG.) [fr.].
4. [DEX '98] COLONETĂ, colonete, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică și subțire, folosită mai ales în construcția galeriilor, a porticurilor etc. – Din fr. colonnette.
5. [DLRM] COLONETĂ, colonete, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui coloană.
6. [DN] COLONETĂ s.f. (Arhit.) Coloană mică și subțire. [< fr. colonnette, cf. it. colonnetta].
7. [MDN '00] COLONETĂ s. f. (arhit.) coloană mică și zveltă; coloniță[1]. (<fr. colonnette)
8. [DOOM 3] colonetă s. f., g.-d. art. colonetei; pl. colonete
9. [DOOM 2] colonetă s. f., g.-d. art. colonetei; pl. colonete
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL