1. [DEX '09] COLOCVIU, colocvii, s. n. 1. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. 2. Simpozion. – Din lat. coloquium.
2. [MDA2] colocviu sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~ii / E: lat colloquium] 1 Discuție pe o temă dată. 2 Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. 3 Simpozion.
3. [CADE] * COLOCVIU (pl. -vii) sn. 1 Convorbire ¶ 2 🖋 Discuțiune științifică între profesor și un candidat [lat. colloquium].
4. [DEX '98] COLOCVIU, colocvii, s. n. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din lat. colloquium.
5. [DLRLC] COLOCVIU, colocvii, s. n. Formă de control a cunoștințelor dobîndite de studenți după o perioadă a anului universitar, constînd din discuții între profesori și studenți.
6. [DLRM] COLOCVIU, colocvii, s. n. Convorbire, discuție. ♦ Formă de control a cunoștințelor dobîndite de studenți, după o perioadă a anului universitar, constînd din discuții între profesori și studenți. – Lat. lit. colloquium.
7. [DN] COLOCVIU s.n. 1. Convorbire, discuție (științifică). 2. Examinare, control al cunoștințelor care se face pe calea unor discuții între profesori și studenți, elevi etc. [Pron. -viu. / < lat. colloquium – convorbire].
8. [MDN '00] COLOCVIU s. n. 1. convorbire, discuție (științifică); simpozion. 2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuții între profesori și studenți, elevi etc. (<lat. colloquium)
9. [Șăineanu, ed. VI] colocviu n. convorbire, dialog.
10. [DCR2] concert-colocviu s. n. (muz.) Concert urmat de un colocviu ◊ „Sala mică a Palatului va găzdui [...] primul concert-colocviu din cadrul ciclului «Concerte-colocvii asupra principalelor forme de expresie ale muzicii de cameră», având ca temă «Liedul».” Săpt. 14 XII 73 p. 12 (din concert + colocviu)
11. [DOOM 3] colocviu [viu pron. vĭu] s. n., art. colocviul; pl. colocvii, art. colocviile (desp. -vi-i-)
12. [DOOM 2] colocviu [viu pron. vĭu] s. n., art. colocviul; pl. colocvii, art. colocviile (-vi-i-)
13. [MDO] colocviu
14. [IVO-III] colocviu, -vii.
15. [DER] colocviu (colocvii), s. n. – Conversație, discuție, taifas. Lat. colloquium (sec. XIX0.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL