1. [DEX '09] COLIVAR, colivari, s. m. 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. – Colivă + suf. -ar.
2. [MDA2] colivar sm [At: ALECSANDRI, T. 106 / Pl: ~i / E: colivă + -ar] 1 (Prt) Persoană care merge pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni. 2 (Fig) Persoană care vrea totul de-a gata. 3 Cel care poartă coliva la înmormântări.
3. [CADE] COLIVAR sm. F iron. Cel ce se duce la ori-ce înmormîntare ca să se ’nfrupte cu colivă sau să capete ceva de pomană.
4. [DLRLC] COLIVAR, colivari, s. m. 1. Cel care aleargă pe la toate înmormîntările, ca să mănînce colivă de pomană; fig. cel care vrea să aibă totul de-a gata; pomanagiu; (rar) epitet dat jandarmilor și polițiștilor de odinioară. Crezi că le mai dă mîna sticleților și colivarilor să se acațe de noi? PAS, Z. III 78. 2. Cel care poartă coliva la înmormîntări. Și ce s-ar face popii de-ar fi să nu murim?... Dar baba cu tămîia?... Groparul?... Colivarul? MACEDONSKI, O. I 43.
5. [DLRM] COLIVAR, colivari, s. m. 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormîntările, ca să mănînce coliva de pomană; fig. cel care vrea să aibă totul de-a gata; pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormîntări. – Din colivă + suf. -ar.
6. [Șăineanu, ed. VI] colivar m. cel ce umblă pe la înmormântări (ca să mănânce coliva de pomana mortului).
7. [Scriban] colivár m. Iron. Care umblă după pomană ca să mănînce coliva. S. n., pl. e. Tabla de pus coliva.
8. [DOOM 3] colivar1 (obiect) s. n., pl. colivare
9. [DOOM 3] colivar2 (persoană) s. m., pl. colivari
10. [DOOM 2] colivar1 (persoană) s. m., pl. colivari
11. [DOOM 2] colivar2 (obiect) s. n., pl. colivare
12. [Argou] colivar, colivari s. m. (peior.) persoană care umblă după pomeni / după mici avantaje nemeritate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL