1. [DEX '09] COLINDARE, colindări, s. f. Acțiunea de a colinda. – V. colinda.
2. [MDA2] colindare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: colinda] 1-8 Colindat (1-8).
3. [DLRLC] COLINDARE, colindări, s. f. Acțiunea de a colinda (2); colindă (2). Lala, în colindările ei printre țigani, învățase bine limba lor strămoșească. AGÎRBICEANU, S. P. 60.
4. [DLRM] COLINDARE, colindări, s. f. Acțiunea de a colinda.
5. [DEX '09] COLINDA, colind, vb. I. Intranz. 1. A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde. 2. A umbla de colo până colo, dintr-un loc în altul. ♦ Tranz. A străbate, a cutreiera, a bate un drum. – Din colindă.
6. [MDA2] colinda [At: BĂRAC, T. 3/5 / V: ~dra, cori~ / Pzi: colind / E: colindă] 1 vi A umbla, în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde. 2 vt A serba Crăciunul. 3 vt (D. păsări; fig; reg) A ciripi la ferestrele cuiva. 4 vi A umbla din loc în loc. 5-6 vt A căuta pe cineva sau ceva. 7 vt A străbate. 8 vi (Fig) A petrece cu gândul. 9-10 vi (Fig) A veni sau a se duce la cineva.
7. [MDA2] colindra v vz colinda
8. [MDA2] corinda vi vz colinda
9. [CADE] COLINDA (-ind) vb. tr. și intr. 1 A umbla din casă în casă cîntînd colinde: unor dumnezei ai lor cînta și le colinda: olerom dalerom! aulerom Doamne! (ȚICH.) ¶ 2 pr. ext. A umbla din loc în loc, a cutreiera, a străbate locuri multe: pînă ’n sară am și colindat tot satul (CRG.) ¶ 3 A duce, a purta de colo pînă colo: ai fi zis că e vîntul care-și colinda vuetul (DLVR.).
10. [CADE] ❍ CORINDA ... Trans. Maram. Oaș. = COLINDA ...
11. [DLRLC] COLINDA, colind, vb. I. Intranz. 1. (În vechile tradiții populare) A umbla, în seara de crăciun, de la casă la casă, cîntînd colinde (răsplătite cu mici daruri, în special cu colaci de grîu); a umbla cu colindul. Noi umblăm Să colindăm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. ◊ Fig. Ce este pe grindă Și colindă? (Rîndunica). GOROVEI, C. 318. ◊ Tranz. (Complementul indică persoana vizitată de colindători) în minte-i veneau... clipe din alte seri de crăciun, cînd venea și el s-o colinde. SANDU-ALDEA, D. N. 173. ◊ (Complementul indică momentul în care se umblă cu colindul; rar) Asta-i sara de crăciun, Noi umblăm S-o colindăm. BIBICESCU, P. P. 235. 2. (De obicei urmat de determinări locale introduse prin prep. «prin», «pe la» etc.) A umbla de colo pînă colo, dintr-un loc în altul. Pe dealuri cu arături colindam cu pușca în spate. SADOVEANU, O. VI 527. Nu sînt învățat a colinda pe la curți domnești. RETEGANUL, P. 142. Cuculeț, pasere sură! Mușca-ți-aș limba din gură, Cînticul să nu-ți mai zici, Nici să mai colinzi pe-aici. ALECSANDRI, P. P. 245. ◊ (Poetic) Colindă luna strălucindă, ca o vedenie de vis. DEȘLIU, M. 36. Numai dorul mai colindă, Dorul tinăr și pribeag. COȘBUC, P. I 48. Și în jur parcă-mi colindă dulci și mîndre primăveri. EMINESCU, O. I 31. ◊ (Cu precizarea unui scop anumit) O vedeai colindînd din casă-n casă cu desagii pe umeri... cerșind. SANDU-ALDEA, D. N. 187. Avu timp destul să colinde după focul care-i trebuia. ISPIRESCU, L. 202. Colindînd, după ajutoare pe la casele oamenilor, au căpătat de la un om o bucățică de pîne. SBIERA, P. 177. ♦ Tranz. (Complementul indică locul străbătut sau cercetat) A străbate, a cutreiera, a bate (un drum). O săptămînă... am colindat munții Apuseni pe Valea Arieșului. C. PETRESCU, S. 225. Dacă colindă o mare parte din oraș, ajunse la o fierărie. ISPIRESCU, L. 136. Am umblat, Am cercetat, Sate, orașe-am colindat. TEODORESCU, P. P. 110. ◊ (Poetic) Printre zăbrele văzu luna plină colindînd răpede fața senină și albastră a cerului. ODOBESCU, S. I 140. ◊ Fig. A duce, a purta. Vîntul își colindă vuietul de toamnă. DELAVRANCEA, S.140.
12. [DLRM] COLINDA, $colind, vb. I. Intranz. 1. A umbla, în seara de crăciun, de la casă la casă, cîntînd colinde. 2. A umbla de colo pînă colo, dintr-un loc în altul. ♦ Tranz. A străbate, a cutreiera, a bate un drum. – Din colindă.
13. [Șăineanu, ed. VI] colindà v. 1. a merge din casă în casă cântând colinde; 2. a porni din loc în loc, a străbate în toate direcțiunile (sens generalizat): sate, orașe am colindat POP.; 3. fig. a apare în treacăt: în jur parcă’mi colindă dulci și mândre primăveri EM. [Abstras din colindă].
14. [Scriban] 2) colínd, a -á v. intr. și tr. (d. colindă). Umblu din casă’n casă cîntînd colinda. Fig. Umblu rătăcind, cutreĭer, străbat multe locurĭ: am colindat toată țara. V. horhăĭ, obîrcîĭ.
15. [DOOM 3] colindare s. f., g.-d. art. colindării; pl. colindări
16. [DOOM 2] colindare s. f., g.-d. art. colindării; pl. colindări
17. [DOOM 3] colinda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colind, 2 sg. colinzi, 3 colindă; conj. prez. 1 sg. să colind, 3 să colinde
18. [DOOM 2] colinda (a ~) vb., ind. prez. 3 colindă
19. [DRAM 2015] colinda, colind, (corinda), vb. intranz. – 1. A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde: „În seara de Crăciun, după ce înserează, copiii încep a colinda. Ca dar primesc mere, nuci, alune etc. Mai târziu, vin flăcăii, apoi fetele, ba chiar și oamenii bătrâni umblă a colinda, stând sub geamul luminat și de acolo colindă. La miezul nopții se face la biserică serviciul dumnezeiesc, luând parte aproape toți locuitorii comunei. După săvârșirea lui, se continuă colindatul până în zorii zilei. Asemenea, umblă cu colinda și lăutarii, iar copiii toată săptămâna umblă cu steaua. (...) În seara de Crăciun, tot satul e în fierbere de mulțimea colindătorilor și de lătratul câinilor” (Bârlea, 1924, II: 473). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, în var. corinda (Apșa de Jos). 2. A călători, a vizita. – Din colindă (MDA).
20. [DRAM] colinda, colind, (corinda), vb. intranz. – A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde. – Din colindă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL