1. [DEX '09] COLIMAȚIE s. f. (Fiz.) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare. – Din fr. collimation, germ. Kollimation.
2. [MDA2] colimație sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr collimation, ger Kollimation] (Fiz) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa optică și cea de vizare.
3. [DN] COLIMAȚIE s.f. Coincidența dintre axa optică a lunetei unui aparat topografic și linia de vizare. [Gen. -iei, var. colimațiune s.f. / < fr. collimation, germ. Kollimation].
4. [MDN '00] COLIMAȚIE s. f. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidența dintre axa lor optică și linia de vizare. (<fr. collimation, germ. Kolimation)
5. [DN] COLIMAȚIUNE s.f. v. colimație.
6. [DOOM 3] colimație (desp. -ți-e) s. f., art. colimația (desp. -ți-a), g.-d. colimații, art. colimației
7. [DOOM 2] colimație (-ți-e) s. f., art. colimația (-ți-a), g.-d. colimații, art. colimației
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL