1. [MDA2] colibacilurie sf [At: DN3 / G-D: ~i / E: fr colibacillurie] (Med) Prezență a colibacililor în urină.
2. [DN] COLIBACILURIE s.f. Prezența colibacililor în urină. [Gen. -iei. / < fr. colibacillurie].
3. [MDN '00] COLIBACILURIE s. f. prezența colibacililor în urină. (< fr. colibacirllurie)
4. [DETS] COLI-1 „intestin”. ◊ gr. kolon „intestin” > fr. coli-, engl. id., it. id., germ. koli- > rom. coli-. □ ~bacilemie (v. bacil/o-, v. -emie), s. f., prezență a colibacililor în sînge; ~bacilurie (v. bacil/o-, v. -urie), s. f., prezență a colibacililor în urină; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare cantitativă a germenilor din grupul coliform, cu scopul de a stabili contaminarea cu floră intestinală a unor produse.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL