1. [DEX '09] COLEAȘĂ, coleșe, s. f. (Reg.) Mămăligă (moale). ♦ Un fel de terci făcut din făină de grâu fiartă sau prăjită în unt sau în untură. – Din sb. kuliješ, bg. kulijaša.
2. [MDA2] coleașă sf [At: DOSOFTEI, la TDRG (ms) / V: (reg) ~șe, ~eșă, culesă, ~așcă, cul~, culeș sn, culiș sn / E: cf mg köles] 1 (Reg) Mămăligă moale. 2 (Îf culeș) Codru de mămăligă. 3 (Îe) A afla spini în ~ A căuta ceartă cuiva. 4 Mâncare ciobănească din făină de grâu prăjită în grăsime și moale ca terciul, care se mănâncă cu lapte. 5 Ciulama cu lapte, fără carne. 6 (Reg; îf culiș) Mâncare preparată din bucăți de pâine cu sare, peste care se toarnă apă. 7 Pastă de făină pentru lipit Cf. pap.[1] 8 (Fig) Amestecătură.
3. [CADE] COLEAȘĂ, COLEȘĂ sf. 🍽 1 Fiertură (de griș, etc.); terciu ¶ 2 Băn. Trans. Mămăligă: el bucată de pîne ori de ~ n’avea de unde să le dee (RET.) [srb. kuleš].
4. [DEX '98] COLEAȘĂ, coleșe, s. f. (Reg.) Mămăligă (moale). ♦ Un fel de terci făcut din făină de grâu fiartă sau prăjită în unt sau în untură. – Din scr. kuliješ, bg. kulijaša.
5. [DLRLC] COLEAȘĂ, coleșe, s. f. 1. (Ban., Transilv.) Mămăligă. Bucată de pine ori de coleașă n-avea de unde să le deie. RETEGANUL, P. III 56. 2. Fiertură de mălai (sau de făină); terci. Cei ce aveau orz făceau din el mămăligă, dar mămăliga aceea nu se-nvîrtoșea, rămînea moale ca o coleașă neagră. SANDU-ALDEA, D. N. 247. – Variantă: coleșă (ȘEZ. II 24) s. f.
6. [DLRM] COLEAȘĂ, coleșe, s. f. (Reg.) Mămăligă. ♦ Fiertură de mălai sau de făină; terci. – Sb. kuliješ, bg. kuljaša.
7. [Șăineanu, ed. VI] coleașă f. 1. fiertură de griș sau de cartofi; 2. Mold. (culeașă) mămăligă. [Serb. KULĬEȘ].
8. [Scriban] coleáșă f., pl. eșe și eșĭ (bg. kulĕáša, sîrb. kuliješ, gen. -ješa, rut. kuliš, tercĭ, kuléša, mămăligă, probabil d. ung. köleskása, d. köles, meĭ, și kása, coleașă). Olt. Fertură de grisă ș. a. Munt. (Ĭal.). Cĭulama fără carne. A se face coleașă, a se coleși, a se cofleși. – În Ban. Trans. Maram. coléșă, în Mold. nord culéșă, mămăligă.
9. [MDA2] coleașcă sf vz coleașă
10. [MDA2] coleașe sf vz coleașă
11. [MDA2] coleșă sf vz coleașă
12. [MDA2] culeașă sf vz coleașă
13. [MDA2] culesă sf vz coleașă
14. [MDA2] culeș sn vz coleașă
15. [MDA2] culeșă sf vz coleașă
16. [MDA2] culiș sn vz coleașă
17. [CADE] ❍ COLEȘĂ 👉 COLEAȘĂ.
18. [CADE] CULEAȘĂ = COLEAȘĂ.
19. [DLRLC] COLEȘĂ s. f. v. coleașă.
20. [Șăineanu, ed. VI] culeașă f. V. coleașă.
21. [Scriban] coléșă, V. coleașă.
22. [Scriban] culéșă, V. coleșă.
23. [DOOM 3] coleașă (reg.) s. f., art. coleașa, g.-d. art. coleșei; pl. coleșe
24. [DOOM 2] coleașă (reg.) s. f., art. coleașa, g.-d. art. coleșei; pl. coleșe
25. [MDO] coleașă
26. [IVO-III] coleașă.
27. [DER] coleașă s. f. – 1. Terci. – 2. Mămăligă. – Mr. culeaș. Origine necunoscută. Apare în mai multe limbi sl. (bg. kuljaša, sb. kùliješ, rut. kułesa, pol. kułesz(a), rus. kuleš, ceh. kulaše, gulaše); (Cihac, II, 68; Iordan, Dift., 77), dar nu pare a fi cuvînt autentic sl., cf. Berneker 642. Este greu de susținut din mag. köles „mei” (Weigand, Jb., XVI, 222; Gáldi, Dict., 88), dacă se are în vedere răspîndirea cuvîntului; totuși, trebuie să aibă legătură cu mag. gulyas › rom. gulaș „terci cu sos și carne”. – Der. coleșer, s. n. (mestecău de mămăligă); coleși, vb. (a dilua, a dizolva, a topi).
28. [DRAM 2021] coléașă, s.f. v. coleșă.
29. [DRAM 2015] coleșă, coleșe, (coleașă), s.f. – (reg.; gastr.) Mămăligă. Termen utilizat în satele de pe văile Iza și Vișeu; pe Mara (până la Săpânța și Rona) se utilizează sin. tocană (ALRRM, 1971: 519). ♦ (onom.) Coleșa, nume de familie în Maramureș; Coleșucă, poreclă în Dragomirești. – Cf. ucr. kulesa, rus. kuleš (DER); bg. kuleaša, srb. kuliješ, ucr. kuliš „terci”, kuleša „mămăligă” (Scriban); cf. magh. köles „mei” (MDA).
30. [DRAM] coleșă, -e, (coleașă), s.f. – (gastr.) Mămăligă. Termen utilizat în satele de pe văile Iza și Vișeu; pe Mara (până la Săpânța și Rona) se utilizează tocană (ALR 1971: 519). – Cf. ucr. kulesa, rus. kuleš (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL