1. [DEX '09] COLBUIT, -Ă adj. v. colbăit.
2. [MDA2] colbuit, ~ă a vz colbăit
3. [CADE] COLBUIT, COLBUROS, Bucov. COLBURATIC, Mold. COLBOS (ȘEZ.) adj. Plin de colb, acoperit de praf, prăfuit: Fața arsă, trupul supt, Straiul colbuit și rupt (COȘB.); iată-ne acum pe o piață colburoasă (ALECS.); dunga șerpuită și colburatică a drumului (GRIG.).
4. [DLRM] COLBUIT, -Ă adj. v. colbăit.
5. [DEX '09] COLBĂI, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbui vb. IV] – Colb + suf. -ăi.
6. [DEX '09] COLBĂIT, -Ă, colbăiți, -te, adj. (Reg.) Prăfuit. [Var.: colbuit, -ă adj.] – V. colbăi.
7. [DEX '09] COLBUI vb. IV v. colbăi.
8. [MDA2] colbăi [At: COSTINESCU / Pl: ~esc / E: colb] 1-2 vtr (Reg) A (se) prăfui. 3 vt A fuma, scoțând nori de fum.
9. [MDA2] colbăit, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1012 / Pl: ~iți, ~e / E: colbăi] 1 (Reg) Prăfuit. 2 (Pex) Murdar.
10. [MDA2] colbui v vz colbăi
11. [CADE] ❍ COLBĂI (-ăesc) l. vb. tr. si refl. Mold. Tr.-Carp. A (se) umplea de colb, a (se) prăfui: ca să nu se colbăească îl acopereau în toată sara cu o prostire (VOR.). II. vb. intr. A face praf, a ridica praful: colbăind cu coada... se tîrîe cînele pînă în apropierea ei (SLV.).
12. [CADE] ❍ COLBĂIT adj. 1 p. COLBĂI ¶ 2 Plin de colb, prăfuit.
13. [DLRLC] COLBĂI, colbăiesc, vb. IV. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. A umple de praf, a prafui. Iată, prea puternice, a zis filozoful, cum și-a colbăit Bîrliban barba. SADOVEANU, D. P. 60. 2. Intranz. A face praf, a stîrni praful. Colbăind cu coada... se tîrie cinele pînă în apropierea ei. SLAVICI, N. I 34.
14. [DLRLC] COLBĂIT, -Ă, colbăiți, -te, adj. (Mold., Transilv.) Plin de praf, acoperit de praf;. prăfuit. Căpitanul umplu așa, fără de veste... ușa salonului plin de lume cu persoana sa bărboasă, colbăită, nepieptănată. HOGAȘ, H. 78. După cum vezi, îi cam colbăit, mititelul. CREANGĂ, P. 75. – Variantă: colbuit, -ă (GALACTION, O. I 260, COȘBUC, P. I 130) adj.
15. [DLRM] COLBĂI, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbări vb. IV] – Din colb.
16. [DLRM] COLBĂIT, -Ă, colbăiți, -te, adj. (Reg.) Plin de praf, acoperit de praf; prăfuit. [Var.: colbuit, -ă adj.] – V. colbăi.
17. [DLRM] COLBĂRI vb. IV. v. colbăi.
18. [Șăineanu, ed. VI] colbăì v. Mold. 1. a scutura de praf; 2. a face colb.
19. [Scriban] colbăĭésc și -uĭésc v. tr. (d. colb). Est. Umplu de colb, prăfuĭesc.
20. [DOOM 3] colbăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, 3 sg. colbăiește, imperf. 1 colbăiam; conj. prez. 1 sg. să colbăiesc, 3 să colbăiască
21. [DOOM 2] colbăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, imperf. 3 sg. colbăia; conj. prez. 3 să colbăiască
22. [MDO] colbăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, conj. colbăiască)
23. [DRAM 2021] colbuít, adj. v. colbăit.
24. [DRAM 2015] colbuit, -ă, colbuiți, -te, (colbăit), adj. – (reg.) Prăfuit: „Mânce cât inima îi cere / Aur colbuit în miere” (Calendar, 1980: 112). – Din colbui.
25. [DRAM] colbuit, -ă, (colbăit), adj. – Prăfuit: „Mânce cât inima îi cere / Aur colbuit în miere” (Calendar 1980: 112). – Din colbui + -it.
26. [DRAM 2021] colbăí, colbăiesc, (colbui), v.t. (reg.) A face praf, a prăfui. – Din colb (MDA).
27. [DRAM 2021] colbăít, -ă, colbăiți, -te, (colbuit), adj. (reg.) Prăfuit: „Mânce cât inima îi cere / Aur colbuit în miere” (Calendar, 1980: 112). – Din colbăi.
28. [DRAM 2015] colbăi, colbăiesc, (colbui), vb. tranz. – (reg.) A face praf, a prăfui. – Din colb (MDA).
29. [DRAM 2015] colbui, vb. tranz. – v. colbăi.
30. [DRAM] colbăi, -esc, (colbui), vb. tranz. – A face praf, a prăfui. – Din colb.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL