1. [DEX '09] COLAȚIONARE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. colaționa.
2. [MDA2] colaționare sf [At: HASDEU I. C. / Pl: ~nări / E: colaționa] Comparare a unor copii între ele, cu textul original, spre a verifica exactitatea reproducerii Si: corectare.
3. [DLRLC] COLAȚIONARE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa. – Pronunțat: -ți-o-.
4. [DLRM] COLAȚIONARE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-]
5. [DN] COLAȚIONARE s.f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei; colațiune. [< colaționa].
6. [DEX '09] COLAȚIONA, colaționez, vb. I. Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collationner.[1]
7. [MDA2] colaționa vt [At: NEGRUZZI, S. I, 334 / Pzi: ~nez / E: fr collationner] A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau pentru a constata asemănările și deosebirile existente Si: corectare.
8. [CADE] * COLAȚIONA (-onez) vb. tr. A compara, a verifica exactitatea unei copii sau a unui text cu originalul [fr.].
9. [DEX '98] COLAȚIONA, colaționez, vb. I. Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collationner.[1]
10. [DLRLC] COLAȚIONA, colaționez, vb. I. Tranz. (Cu privire la copii, transcrieri, reproduceri de texte) A compara, a confrunta între ele sau cu originalul, spre a verifica exactitatea sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. Kogălniceanu... colaționa și da la lumină cronicile noastre. NEGRUZZI, S. I, 334. – Pronunțat: -ți-o-.
11. [DLRM] COLAȚIONA, colaționez, vb. I. Tranz. A compara, a confrunta între ele sau cu originalul transcrieri, reproduceri de texte, copii etc., spre a verifica exactitatea sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [Pr.: -ți-o-] – Fr. collationner.
12. [DN] COLAȚIONA vb. I. tr. A confrunta o copie cu originalul; a verifica dacă un document este complet și corect. ♦ A compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. [Pron. -ți-o-. [< fr. collationner].
13. [MDN '00] COLAȚIONA vb. tr. a confrunta o copie cu originalul. ◊ a compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. (< fr. collationner)
14. [Șăineanu, ed. VI] colaționà v. 1. a compara un text cu originalul; 2. a verifica dacă nu lipsesc foi la o carte.
15. [Scriban] *colaționéz v. tr. (fr. collationner, d. collation, colațiune). Fac colațiunea (comparațiunea) a doŭă scrierĭ. A colaționa o carte, a te asigura că nu-ĭ lipsește nimica și că n’are greșelĭ.
16. [DOOM 3] colaționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. colaționării; pl. colaționări
17. [DOOM 2] colaționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. colaționării; pl. colaționări
18. [DOOM 3] colaționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. colaționez, 3 colaționează; conj. prez. 1 sg. să colaționez, 3 să colaționeze
19. [DOOM 2] colaționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 colaționează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL