1. [DEX '09] COLABORAȚIONISM s. n. Atitudine sau politică de trădare a intereselor propriei țări, specifică celor care au colaborat cu ocupanții străini. [Pr.: -ți-o-] – Din colaboraționist.
2. [MDA2] colaboraționism sn [At: DEX2 / Pl: ~? / E: nct] 1-2 Atitudine sau politică de trădare a intereselor propriei țări, specifică celor ce au colaborat (1) cu ocupanții hitleriști în timpul celui de-al doilea război mondial.
3. [DN] COLABORAȚIONISM s.n. Colaborare cu dușmanul (mai ales cu naziștii în cel de-al doilea război mondial); trădare de patrie. [Pron. -ți-o-. / < fr. collaborationnisme].
4. [MDN '00] COLABORAȚIONISM s. n. colaborare cu dușmanul; trădare de patrie. (< fr. collaborationnisme)
5. [DCR2] colaboraționism s. n. (pol.) Colaborarea cu un dușman; la origine trădare a intereselor propriei țări colaborând cu naziștii, în timpul celui de-al doilea război mondial, iar ulterior cu regimul comunist ◊ „E vorba de a ști, între altele, dacă valoarea unor cărți face iertat colaboraționismul autorilor lor.” R.lit. 30/93 p. 1. ◊ „Dacă nu ar fi făcut pactul cu diavolul (ce sintagmă eufemistică pentru exactul, infectul colaboraționism), Sadoveanu ar fi rămas desigur același venerat scriitor.” R.l. internaț. 6 VII 95 p. 2 (din fr. collaborationnisme; DEX; DN3)
6. [DOOM 3] colaboraționism (desp. -ți-o-) s. n.
7. [DOOM 2] colaboraționism (-ți-o-) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL