1. [DEX '09] COJOCEL, cojocele, s. n. Diminutiv al lui cojoc; cojoc (1) scurt, fără mâneci; pieptar, bundiță. – Cojoc + suf. -el.
2. [MDA2] cojocel [At: ODOBESCU, S. I, 483 / Pl: (1), ~cei (2) / E: cojoc + -el] 1 sn Cojoc (1) scurt, de obicei, fără mâneci Si: bondoță, bundă, cojociță, cojocuț, pieptar. 2 sm (Bot; reg) Porumb (Zea mays).
3. [CADE] COJOCEL (pl. -ale) sn. 1 dim. COJOC ¶ 2 Cojoc fără mîneci, pieptar: adus puțin de spete sub cojocelu-i fără mîneci (VLAH.).
4. [DLRLC] COJOCEL, cojocele, s. n. Cojoc scurt, pînă la șold, de obicei fără mîneci; pieptar, bundiță. Prietenul meu [cățelul] sta întins la soare ca un cojocel castaniu lepădat pe pămîntul gol. SADOVEANU, N. F. 35. Cojocele de oaie albă cusute cu vărgi și cu triunghiuri de mătase neagră. ODOBESCU, S. I 483. Du-te... Să-mi aduci un cojocel. TEODORESCU, P. P. 580.
5. [DLRM] COJOCEL, cojocele, s. n. Diminutiv al lui cojoc; cojoc scurt pînă la șold, fără mîneci; pieptar, bundiță.
6. [Șăineanu, ed. VI] cojocel n. pieptarul țărancelor.
7. [Scriban] cojocél n., pl. e. Cojoc mic.
8. [DOOM 3] cojocel s. n., pl. cojocele
9. [DOOM 2] cojocel s. n., pl. cojocele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL