1. [DEX '09] COJIT, -Ă, cojiți, -te, adj. 1. (Despre legume, fructe etc.) Care a fost curățat de coajă. 2. (Despre piele) De pe care s-au luat sau au căzut coji; descuamat. 3. (Despre pereți și despre varul sau tencuiala de pe pereți) Degradat (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; coșcovit, scorojit. – V. coji.
2. [MDA2] cojit2, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 174 / Pl: ~iți, ~e / E: coji] 1 (D. legume, fructe etc.) Care a fost curățat de coajă (1). 2 (D. piele) De pe care s-au luat sau au căzut coji (1) Si: descuamat. 3 (D. pereți și d. varul sau tencuiala de pe pereți) Coșcovit.
3. [MDA2] cojit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: coji] 1-4 Cojire (1-4).
4. [CADE] COJIT adj. 1 p. COJI ¶ ¶ C. NECOJIT ¶ 2 Jupuit de coajă sau de piele: desculță, cu picioarele ~e și arse (DLVR.).
5. [DLRLC] COJIT, -Ă, cojiți, -te, adj. 1. (Despre răni cicatrizat, despre piele sau părți ale corpului acoperite cu piele) De pe care s-au luat sau au căzut coji. V. descuamat. Privirile lui... se opreau... pe mîinile ei cojite și butucănoase. VLAHUȚĂ, O. A. 99. 2. (Despre pereți sau despre tencuiala sau varul de pe pereți) Coșcovit, scorojit. Păreții odăii sînt murdari, pătați, cojiți și galbeni. DELAVRANCEA, H. T. 23.
6. [DLRM] COJIT, -Ă, cojiti, -te, adj. 1. (Despre legume, fructe etc.) Care a fost curățat de coajă. 2. (Despre piele) De pe care s-au luat sau au căzut coji. 3. (Despre pereți și despre varul sau tencuiala de pe pereți) Coșcovit, scorojit. – V. coji.
7. [DEX '09] COJI, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. A curăța de coajă legume, fructe etc. 2. Refl. (Despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare) A se curăța de coji; a se descuama. 3. Refl. (Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei) A se degrada (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi. – Din coajă.
8. [MDA2] coji2 [At: PISCUPESCU, O. 280/15 / V: corji / Pzi: ~jesc / E: coajă] 1-2 vtr (C.i. un pom, o nuia, un fruct, o legumă etc.) A (se) curăța de coajă (1). 3 vt (C.i. un animal) A jupui Si: a beli, a despuia. 4 (Îe) A ~ pe cineva în bătăi A bate bine pe cineva. 5 (Îe) A-l ~ pe cineva puricii A-l pișcă (în timpul somnului). 6 vr (D. răni cicatrizate, d. pielea arsă de soare, uscată de vânt) A se curăța de coji (14) Si: a se descuama. 1 vr (D. pereți și d. tencuiala sau varul de pe ei) A se coșcovi.
9. [MDA2] corji v vz coji2
10. [CADE] COJI (-jesc) I. vb. tr. 1 A curăți de coajă, a scoate, a jupui coaja: au cojit vr’o cîțiva tei și au făcut o funie lungă (SB.) ¶ 2 A jupui (de piele). II. vb. refl. A se jupui de coajă (sau de piele): mesteacăni bălăi... se cojesc de teaca lustruită... și pier pe nesimțite (DLVR.).
11. [DLRLC] COJI, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la copaci, legume, fructe etc.) A curăța de coajă. Au cojit vro cîțiva tei și au făcut o funie lungă. SBIERA, P. 84. 2. Refl.. (Despre răni cicatrizate, despre pielea spuzită, arsă de soare, uscată de vînt) A se curăța de coji. V. descuama. Apoi cercuiră cu toții în jurul mormîntului, învîrtind căciulele în mînile lor cojite de soare și de ger. DELAVRANCEA, S. 174. [Pielea] se crapă în diferite direcții și apoi se cojește, la TDRG. 3. Refl. (Despre pereți sau despre tencuiala sau varul de pe pereți) A se coșcovi, a se scoroji. Varul îngălbenise, se afumase, se cojea. DUMITRIU, N. 125.
12. [DLRM] COJI, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. A curăța de coajă legume, fructe etc. 2. Refl. (Despre pielea spuzită, arsă de soare etc.) A se curăța de coji. 3. Refl. (Despre pereți sau despre tencuiala sau varul de pe ei) A se coșcovi, a se scoroji. – Din coajă.
13. [Șăineanu, ed. VI] cojì V. a despoia de coajă, a jupui.
14. [Scriban] cojésc v. tr. V. descojesc.
15. [Scriban] descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.
16. [DOOM 3] coji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojesc, 3 sg. cojește, imperf. 1 cojeam; conj. prez. 1 sg. să cojesc, 3 să cojească
17. [DOOM 2] coji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojesc, imperf. 3 sg. cojea; conj. prez. 3 să cojească
18. [MDO] coji (conj. cojească)
19. [IVO-III] cojesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL