Definiție și ce înseamnă cojire

1. [DEX '09] COJIRE, cojiri, s. f. Acțiunea de a (se) coji; cojeală. – V. coji.

2. [MDA2] cojire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: coji] 1 (D. un pom, o nuia, un fruct, o legumă etc.) Curățare de coajă (1) Si: cojeală (1), cojit1 (1), cojitură (1). 2 (D. un animal) Jupuire Si: cojit1 (2). 3 (D. răni cicatrizate, d. pielea arsă de soare, uscată de vânt) Curățare de coji (14) Si: coji1 (3), descuamare. 4 (D. pereți și d. tencuiala sau varul de pe ei) Coșcovire.

3. [DLRLC] COJIRE, cojiri, s. f. Acțiunea de a (se) coji.

4. [DLRM] COJIRE, cojiri, s. f. Acțiunea de a (se) coji.

5. [DEX '09] COJI, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. A curăța de coajă legume, fructe etc. 2. Refl. (Despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare) A se curăța de coji; a se descuama. 3. Refl. (Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei) A se degrada (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi. – Din coajă.

6. [MDA2] coji2 [At: PISCUPESCU, O. 280/15 / V: corji / Pzi: ~jesc / E: coajă] 1-2 vtr (C.i. un pom, o nuia, un fruct, o legumă etc.) A (se) curăța de coajă (1). 3 vt (C.i. un animal) A jupui Si: a beli, a despuia. 4 (Îe) A ~ pe cineva în bătăi A bate bine pe cineva. 5 (Îe) A-l ~ pe cineva puricii A-l pișcă (în timpul somnului). 6 vr (D. răni cicatrizate, d. pielea arsă de soare, uscată de vânt) A se curăța de coji (14) Si: a se descuama. 1 vr (D. pereți și d. tencuiala sau varul de pe ei) A se coșcovi.

7. [MDA2] corji v vz coji2

8. [CADE] COJI (-jesc) I. vb. tr. 1 A curăți de coajă, a scoate, a jupui coaja: au cojit vr’o cîțiva tei și au făcut o funie lungă (SB.) ¶ 2 A jupui (de piele). II. vb. refl. A se jupui de coajă (sau de piele): mesteacăni bălăi... se cojesc de teaca lustruită... și pier pe nesimțite (DLVR.).

9. [CADE] COJIT adj. 1 p. COJI ¶ ¶ C. NECOJIT ¶ 2 Jupuit de coajă sau de piele: desculță, cu picioarele ~e și arse (DLVR.).

10. [DLRLC] COJI, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la copaci, legume, fructe etc.) A curăța de coajă. Au cojit vro cîțiva tei și au făcut o funie lungă. SBIERA, P. 84. 2. Refl.. (Despre răni cicatrizate, despre pielea spuzită, arsă de soare, uscată de vînt) A se curăța de coji. V. descuama. Apoi cercuiră cu toții în jurul mormîntului, învîrtind căciulele în mînile lor cojite de soare și de ger. DELAVRANCEA, S. 174. [Pielea] se crapă în diferite direcții și apoi se cojește, la TDRG. 3. Refl. (Despre pereți sau despre tencuiala sau varul de pe pereți) A se coșcovi, a se scoroji. Varul îngălbenise, se afumase, se cojea. DUMITRIU, N. 125.

11. [DLRM] COJI, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. A curăța de coajă legume, fructe etc. 2. Refl. (Despre pielea spuzită, arsă de soare etc.) A se curăța de coji. 3. Refl. (Despre pereți sau despre tencuiala sau varul de pe ei) A se coșcovi, a se scoroji. – Din coajă.

12. [Șăineanu, ed. VI] cojì V. a despoia de coajă, a jupui.

13. [Scriban] cojésc v. tr. V. descojesc.

14. [Scriban] descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.

15. [DOOM 3] cojire s. f., g.-d. art. cojirii; pl. cojiri

16. [DOOM 2] cojire s. f., g.-d. art. cojirii; pl. cojiri

17. [DOOM 3] coji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojesc, 3 sg. cojește, imperf. 1 cojeam; conj. prez. 1 sg. să cojesc, 3 să cojească

18. [DOOM 2] coji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojesc, imperf. 3 sg. cojea; conj. prez. 3 să cojească

19. [MDO] coji (conj. cojească)

20. [IVO-III] cojesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

21. [DE] COJÍRE (< coji) s. f. 1. Acțiunea de a (se) coji. ◊ Cojirea rocilor = proces de desfacere succesivă, în coji sau solzi a stratelor de la suprafața rocilor, ca urmare a acțiunii de alterare exercitate de agenții fizico-chimici. Fenomenul este frecvent la rocile magmatice, la unele roci sedimentare și mai rar la cele metamorfice. 2. Operație de îndepărtare (prin așchiere) a stratului cu defecte (crustă, oxizi etc.) de pe suprafața unor lingouri, a unor semifabricate etc. 3. Operație de îndepărtare a cojii sau a stratului de rășină oxidată de pe suprafața lemnului.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro