1. [DEX '09] COHERENȚĂ s. f. v. coerență.
2. [MDA2] coherență sf vz coerență
3. [DLRM] COHERENȚĂ s. f. v. coerență.
4. [DN] COHERENȚĂ s.f. v. coerență.
5. [DEX '09] COERENȚĂ, coerențe, s. f. 1. Legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg. 2. (Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.: coherență s. f.] – Din lat. cohaerentia, fr. cohérence.[1]
6. [MDA2] coerență sf [At: LM / V: (rar) cohe~ / P: co-e~ / Pl: ~țe / E: lat cohaerentia, fr cohérence] 1 Legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg Si: coeziune (2). 2 Forța care ține legate moleculele unui corp Si: coeziune (1). 3 Înlănțuire. 4 (Fiz) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp.
7. [CADE] * COERENȚĂ (pl. -țe) sf. Legătură, unire, strîngere a unor părți asemănătoare între ele; Ⓕ: vorbe, gîndiri fără ~ [fr. cohérence].
8. [DEX '98] COERENȚĂ, coerențe, s. f. 1. Legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg. 2. (Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.: coherență s. f.] – Din lat. cohaerentia, fr. cohérence.
9. [DLRLC] COERENȚĂ, coerențe, s. f. Legătură strînsă între toate părțile sau elementele unui întreg. ◊ Fig. Coerența ideilor. – Variantă: coherență s. f.
10. [DLRM] COERENȚĂ, coerențe, s. f. Legătură strînsă între toate părțile sau elementele unui întreg. [Var. : coherénță s. f.] – Lat. lit. cohaerentia (fr. cohérence).
11. [DN] COERENȚĂ s.f. Legătură, unire strînsă (între mai multe elemente, idei, lucruri). ♦ Proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicție între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el. [Var. coherență s.f. / cf. fr. cohérence, lat. cohaerentia].
12. [MDN '00] COERENȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi coerent; legătură strânsă, logică între mai multe elemente, idei, lucruri. 2. (mat.) proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicții între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el; consistență (2). 3. (fiz.) proprietate a undelor de a fi coerente (2). (< fr. cohérence, lat. cohaerentia)
13. [Șăineanu, ed. VI] coerență f. legătura, unirea lucrurilor între ele.
14. [Scriban] *coerénță f., pl. e (lat. cohaerentia). Legătură, unire, conexiune între lucrurĭ: discurs fără coerență. – Și coh-.
15. [DOOM 3] coerență s. f., g.-d. art. coerenței; pl. coerențe
16. [DOOM 2] coerență s. f., g.-d. art. coerenței; pl. coerențe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL