1. [MDA2] cogâlț i [At: CADE / V: ~glâc, ~glic / E: fo] Onomatopee prin care se imită zgomotul făcut când se bea sau se toarnă dintr-o sticlă.
2. [MDA2] coglâc i vz cogâlț
3. [MDA2] coglic i vz cogâlț
4. [CADE] COGÎLȚ ! COGÎLȚ ! sau COGLÎC ! COGLÎC ! interj. Imită sgomotul făcut de un lichid turnat dintr’o sticlă în pahar sau pe gît: Eu la gură te rădic, Tu îmi cînți coglîc! coglîc! (CRG.).
5. [Scriban] cogîlț, gogîlț și gogîrț (rudă cu bg. hŭlcam, sughiț. V. cobîlț, hîlțîĭ) interj. care arată zgomotu celuĭ care mănîncă înghițind cu lăcomie și cam înecîndu-se. – Sin. cu ghĭorț.
6. [Scriban] coglíc, interj. care arată zgomotu unuĭ lichid care curge dintr’o garafă saŭ intră pe gîtu băutoruluĭ, ca și gîl-gîl.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL