1. [MDA2] cognațiune sf [At: DN3 / Pl: ~ni / E: lat cognatio] Înrudire naturală în vechiul drept roman.
2. [DN] COGNAȚIUNE s.f. Înrudire naturală în vechiul drept roman. [< lat. cognatio].
3. [MDN '00] COGNAȚIUNE s. f. 1. înrudire naturală, în dreptul roman. 2. (lingv.) înrudire a cuvintelor. (< lat. cognatio)
4. [Scriban] *cognațiúne f. (lat. cognátio, -ónis). Rudenie naturală (de sînge). V. agnațiune.
5. [DOOM 3] cognațiune (rar) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. cognațiunii
6. [DOOM 2] cognațiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. cognațiunii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL