Definiție și ce înseamnă cogeamite

1. [DEX '09] COGEAMITE adj. invar. (Pop.) Foarte mare, foarte înalt; coșcogea, coșcogeamite. [Var.: cogemite, gogeamite adj. invar.] – Din sb. kódžamiti, bg. kodjamiti.

2. [MDA2] cogeamite ain vz coșcogea

3. [DEX '96] COGEAMITE adj. invar. (Pop.) Foarte mare, foarte înalt; coșcogea, coșcogeamite. [Var.: cogemite, gogeamite adj. invar.] – Din scr. kódžamiti, bg. kodjamiti.

4. [DLRLC] COGEAMITE adj. invar. Coșcogea, coșcogeamite. Dragul nostru flăcău, află că Mercana Lunăii s-a făcut cogeamite juncă și pînă vei veni tu e numai bună de zestre. SANDU-ALDEA, D. N. 225. – Variante: cogemite (La TDRG, ȘEZ. I 97), gogeamite (CARAGIALE, S. N. 36) adj. invar.

5. [DLRM] COGEAMITE adj. invar. Coșcogea, coșcogeamite. [Var. : cogemite, gogeamite adj. invar.] – Sb. koğamite (<tc.).

6. [Șăineanu, ed. VI] cogeamite adv. ceva foarte mare (ironic): cogeamite om. [Serb. KODJAMITI, adult (v. coșcogea)].

7. [DEX '09] COGEMITE adj. invar. v. cogeamite.

8. [DEX '09] COȘCOGEA adj. invar. (Fam.) (Foarte) mare; coșcogeamite. – Din tc. koskoca. Cf. bg. koskodža.

9. [DEX '09] GOGEAMITE adj. invar. v. cogeamite.

10. [MDA2] cogea ain vz coșcogea

11. [MDA2] cogeametea ain vz coșcogea

12. [MDA2] cogemite ain vz coșcogea

13. [MDA2] cojcogea ain vz coșcogea

14. [MDA2] coșcoge ain vz coșcogea

15. [MDA2] coșcogea ain [At: ALECSANDRI, T. 339 / V: coș~, cojc~, ~ge, gogea, gojgo~, goșgo~ / E: tc košcoğa] (Fam) 1 Foarte mare. 2 Enorm. 3 Barosan. 4 Crescut foarte mult. 5 Ajuns la maturitate. 6 Desăvârșit.

16. [MDA2] gogeamite ain vz cogeamite

17. [CADE] COGE('A)MITE, COȘCOGE('A)MITE, COȘCOGE('A), GOGE('A)MITE adj. invar. F Colosal, foarte mare, mare în toată puterea cuvîntului: masa era joasă și pe dînsa fumega o cogemite mămăligă (GN.); să se lupte coșcogeamite namilă de om cu oamenii de boiul nostru (ISP.); geamite bîrsană de căciulă fumurie (BR.-VN.) [srb. blg. koǧamiti; blg. kokošǧa(miti) < tc. koškoǧá „foarte mare”].

18. [CADE] COȘCOGEA(MITE) 👉 COGE('A)MITE.

19. [CADE] GOGEAMITE 👉 COGE(A)MITE.

20. [CADE] GOJGOGEA = COȘCOGEA.

21. [CADE] GOȘGOGEA(MITE) = COSCOGEA: a început... să-mi istorisească cum, din sadea Isaia, s’a pomenit deodată goșgogea Isailof (I.-GH.).

22. [DEX '96] COGEMITE adj. invar. V. cogeamite.

23. [DLRLC] COȘCOGEA adj. invar. (Familiar, despre persoane și lucruri, uneori cu nuanță ironică) (Foarte) mare. Coșcogea oaie prefăcută în căciulă de vremuri grele. HOGAȘ, M. N. 94. Da vino-ți în fire, bre omule, că ești coșcogea gligan! VLAHUȚĂ, N. 128.

24. [DLRM] COGEMITE adj. invar. v. cogeamite.

25. [DLRM] COȘCOGEA adj. invar. (Fam.) (Foarte) mare. – Tc. koskoca (bg. koškoğa).

26. [Șăineanu, ed. VI] coșcogea (gojgogea) adv. foarte mare (vorbind de ființe sau de lucruri): coșcogea om! coșcogea urechii! ISP. [Turc. KOSKODJÁ, enorm, colosal].

27. [Șăineanu, ed. VI] gogeamite adv. V. cogeamite.

28. [Șăineanu, ed. VI] gojgogeà adv. V. coșcogeà.

29. [Scriban] cogeá și coșcogeá adj. fix (turc. koğa, bătrîn, enorm, koș koğa, foarte mare). Fam. Mare, enorm, ditaĭ: Cogea om (în Munt. cogea omu), și se teme de un cățel! Coșcogea voĭnicĭ, și fug de un pitic! Te-aĭ făcut coșcogeá flăcăŭ! – Și cogeámite, coșcogeámite (după lehámite, pásămite, de unde și sîrb. kogamiti).

30. [Scriban] coșcogeá(mite), V. cogea.

31. [Scriban] gogeá(mite), V. cogea.

32. [DOOM 3] cogeamite (fam.) (desp. -gea-) adj. invar. (~ flăcăii)

33. [DOOM 2] cogeamite (pop.) (-gea-) adj. invar.

34. [MDO] cogeamite

35. [IVO-III] cogeamite.

36. [DOOM 3] coșcogea (fam.) adj. invar. (~ flăcăii)

37. [DOOM 2] coșcogea/coșcogeamite (fam.) adj. invar.

38. [DMLR] gogeamite (= cogeamite) adj. invar.

39. [MDO] coșcogea

40. [DER] coșcogea adj. invar. – Enorm, grozav, colosal, fantastic. – Var. coșcogeamite, (goș)gogea(mite). Tc. koș-koca, superlativ de la koca „mare” (Iogu, GS, VI, 338). Nu este exactă der. tradițională, din tc. koca „bătrîn” (Cihac, II, 75; Șeineanu, II, 146; DAR). Cf. bg., sb. koğamiti „adult.”

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] FĂURIRE s. f. Acțiunea de a făuri și rezultatul ei; creare, înfăptuire, […]
1. [MDA2] făurit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 206 / Pl: ~iți, ~e / […]
1. [DEX '09] FĂURITOR, -OARE, făuritori, -oare, s. m. și f. Persoană care făurește, creează, […]
1. [DEX '09] FĂURIȘTE, făuriști, s. f. (Reg.) Atelierul fierarului; fierărie1. [Pr.: fă-u-] – Faur2 […]
1. [MDA2] făuriță sf [At: RETEGANUL, P. I, 32 / P: fă-u~ / Pl: ~țe […]
1. [DEX '09] FĂURĂRIE2 s. f. (Înv.) Mulțime de obiecte, de piese din fier; fierărie2. […]
1. [MDA2] făușel sm [At: FRÂNCU-CANDREA, R. 52 / Pl: ~ele / E: nct] (Trs) […]
1. [DEX '09] FĂZĂNIȚĂ, făzănițe, s. f. Femela fazanului. – Fazan + suf. -iță. 2. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro