1. [DEX '09] COFĂIEL, cofăiele, s. n. (Reg.) Cofiță. [Pr.: -fă-iel] – Cofei + suf. -el.
2. [MDA2] cofăiel sn [At: CREANGĂ, P. 10 / V: ~foi~ / P: ~fă-iel / Pl: ~e / E: cofei + -el] Cofă (1) mică cu capac Si: cofiță1 (1).
3. [DLRLC] COFĂIEL, cofăiele, s. n. (Mold.) Cofiță. Jder a poftit apă și și-a potolit setea dintr-un cofăiel; după aceea s-a șters la gură cu dosul palmei. SADOVEANU, F. J. 580. ♦ Cantitatea (de apă, de vin etc.) care încape într-o cofiță. Eu mă răped în cramă s-aduc și un cofăiel de vin. CREANGĂ, P. 10.
4. [DLRM] COFĂIEL, cofăiele, s. n. (Reg.) Cofiță. – Din cofă + suf. -el.
5. [Scriban] cofăĭél și cofoĭél n., pl. e. Nord. Cofiță.
6. [MDA2] cofoiel sn vz cofăiel
7. [DOOM 3] cofăiel (reg.) s. n., pl. cofăiele
8. [DOOM 2] cofăiel (reg.) s. n., pl. cofăiele
9. [MDO] cofăiel
10. [IVO-III] cofăel, -le.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL