1. [DEX '09] COFETAR, cofetari, s. m. Persoană care face sau vinde produse de cofetărie. – Cofet (sg. înv. al lui cofeturi) + suf. -ar.
2. [MDA2] cofetar smf, a [At: LET. III, 301/15 / Pl: ~i / E: cofet (sg cofeturi) + -ar] 1-4 (Persoană) care face sau vinde produse de cofetărie1 (1) Cf plăcintar.
3. [CADE] COFETAR sm. ⚚ Cel ce face sau vinde cofeturi, dulcețuri, prăjituri, etc.
4. [DLRLC] COFETAR, cofetari, s. m. Cel care face sau Vinde produse de cofetărie. Afară ningea și, de la o vreme... devenisem imaculați ca o plăcintă din galantarul unul cofetar. ANGHEL, PR. 175. Mai anțărț, la iarmaroc, la Fălticeni, mă duc la un cofetar ca să ieu înghețată. ALECSANDRI, T. I 159.
5. [DLRM] COFETAR, cofetari, s. m. Cel care face sau vinde produse de cofetărie. – Din cofet (înv.) + suf. -ar.
6. [Șăineanu, ed. VI] cofetar m. cel ce face sau vinde cofeturi.
7. [Scriban] cofetár m. (d. cofet). Care face saŭ vinde cofeturĭ, prăjiturĭ ș. a. – Fem. -ăreasă, pl. ese.
8. [DOOM 3] cofetar s. m., pl. cofetari
9. [DOOM 2] cofetar s. m., pl. cofetari
10. [IVO-III] cofetar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL