1. [DEX '09] COERCIȚIE s. f. (Livr.) Constrângere. ♦ Măsură de constrângere folosită de organele statului pentru a determina o persoană să-și îndeplinească o obligație. – Din fr. coercition.
2. [MDA2] coerciție sf [At: COSTINESCU / V: ~iune / P: co-er~ / Pl: ~ii / E: fr coercition] (Liv) Măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească o obligație Si: constrângere.
3. [DEX '98] COERCIȚIE s. f. (Livr.) Măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească o obligație. – Din fr. coercition.
4. [DLRLC] COERCIȚIE s. f. Constrîngere a cuiva la împlinirea datoriei; măsură luată pentru asigurarea prezenței cuiva la dispoziția autorităților sau pentru a asigura realizarea unui drept. Mijloc de coerciție. – Pronunțat: -ți-e.
5. [DLRM] COERCIȚIE s. f. Constrîngere a cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească datoria; măsură luată pentru a asigura realizarea unui drept sau prezentarea cuiva în fața autorităților. – Fr. coercion.
6. [DN] COERCIȚIE s.f. Constrîngere (mai ales în vederea supunerii față de legi). [Gen. -iei, var. coercițiune s.f. / cf. fr. coercition, lat. coercitio < coercere – a constrînge].
7. [MDN '00] COERCIȚIE s. f. constrângere (mai ales pentru a impune respectarea obligațiilor legale). (< fr. coercition, lat. coercitio)
8. [MDA2] coercițiune sf vz coerciție
9. [CADE] * COERCIȚIUNE sf. ⚖️ Faptul, puterea, dreptul de a sili, de a constrînge sau de a opri pe cineva să facă ceva [fr.].
10. [DN] COERCIȚIUNE s.f. v. coerciție.
11. [Șăineanu, ed. VI] coercițiune f. Jur. dreptul de a constrânge pe cineva de a face ceea ce prescrie legea.
12. [Scriban] *coercițiúne f. (lat. co-ercítio, -ónis). Rar. Constrîngere, silă.
13. [DOOM 3] coerciție (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. coerciția (desp. -ți-a), g.-d. coerciții, art. coerciției
14. [DOOM 2] coerciție (livr.) (-ți-e) s. f., art. coerciția (-ți-a), g.-d. coerciții, art. coerciției
15. [MDO] coerciție
16. [DE] COERCÍȚIE (< fr., lat.) s. f. Constrîngere; relație în cadrul căreia o persoană, un grup sau o instituție, folosind diferența de putere, își impune ideile și voința altei persoane sau colectivități. ♦ (Dr.) Măsură de constrîngere folosită de organele statului pentru a determina o persoană să-și îndeplinească o obligație. ◊ C. constă din aplicarea unei pedepse privative de libertate, amendă sau lipsirea de unele drepturi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL