1. [DEX '09] CODRULEȚ, codrulețe, s. n. Diminutiv al lui codru; codruț. – Codru + suf. -(u)leț.
2. [MDA2] codruleț sm [At: ODOBESCU, S. III, 482 / Pl: ~i, ~e / E: codru + -uleț] 1-4 Codrișor (1-4).
3. [DLRLC] CODRULEȚ, codrulețe, s. n. Diminutiv al lui codru. 1. v. codru (1). Dorul mîndrei unde șede? Colo-n codrulețul verde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286. 2. v. codru (2). Cu un codruleț de pîne sau cu o neînsemnată îmbunare și-ar face din acel cîne rătăcit un tovarăș folositor și credincios. ODOBESCU, S. III 482.
4. [DLRM] CODRULEȚ, codrulețe, s. n. Diminutiv al lui codru.
5. [DOOM 3] codruleț (desp. co-dru-) s. n., pl. codrulețe
6. [DOOM 2] codruleț (co-dru-) s. n., pl. codrulețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL