1. [DEX '09] CODICIL, codicile, s. n. Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. – Din fr. codicille, lat. codicillus.
2. [MDA2] codicil sn [At: CAT. MAN. X, 38 / V: ~cel, ~chel, ~chil / Pl: ~e, ~uri / E: fr codicille, lat codicillus] 1-2 Act întocmit în formă testamentară, prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament.
3. [CADE] * CODICIL (pl. -ile, -luri) sn. Adăugire sau îndreptare făcută la un testament [fr. < lat.].
4. [DLRLC] CODICIL, codicile, s. n. Adaos sau îndreptare ulterioară care modifică sau completează un testament. – Pl. și: codiciluri.
5. [DLRM] CODICIL, codicile, s. n. Adaos sau îndreptare ulterioară care modifică sau completează un testament. – Fr. codicille (lat. lit. codicillus).
6. [DN] CODICIL s.n. Adaos, îndreptare ulterioară la un testament. [Pl. -le, -luri, (s.m.) -li. / < fr. codicille, cf. lat. codicillus].
7. [MDN '00] CODICIL s. n. adaos, modificare ulterioară la un testament. (< fr. codicille, lat. codicillus)
8. [Șăineanu, ed. VI] codicil n. adaos sau schimbare făcută la un testament.
9. [Scriban] *codicíl n., pl. e (lat. codicillus, d. codex, codice). Adaus orĭ schimbare la un testament (vechĭ catastișel orĭ răvășel).
10. [MDA2] codicel sn vz codicil
11. [MDA2] codichel sn vz codicil
12. [MDA2] codichil sn vz codicil
13. [DOOM 3] codicil s. n., pl. codicile
14. [DOOM 2] !codicil s. n., pl. codicile
15. [MDO] codicil, pl. codicile
16. [IVO-III] codicil.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL