1. [DEX '09] CODAȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f., adj. (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc. – Coadă + suf. -aș.
2. [MDA2] codaș [At: I. NEGRUZZI, S. II, 126 / Pl: ~i, ~e / E: coadă + -aș] 1-6 smf, a (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii într-un șir sau în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc.
3. [CADE] CODAȘ sm. Cel din urmă, unul dintre cei mai săraci dintre locuitorii unui sat: fruntașii, mijlocașii și ~ii satului; decît ~ în oraș, mai bine ’n satul tău fruntaș (CRG.) [coadă].
4. [DLRLC] CODAȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f. Persoană care manifestă o atitudine nejustă față de muncă, care nu îndeplinește norma în producție și rămîne în urma tovarășilor săi. Ne ciocnim, nu-i vorbă, încă, Ba de-o piatră, ba de-o stîncă, Mai avem cîțiva codași Care mai se-încurcă-n pași, Dar cu-ndemnuri și povețe, Pașii noi o să-i învețe. CASSIAN, H. 54. ◊ (Adjectival) Muncitor codaș.
5. [DLRM] CODAȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care nu muncește cu rîvnă; muncitor care nu-și îndeplinește norma în producție; elev care rămâne în urmă cu învățătură. – Din coadă + suf. -aș.
6. [Șăineanu, ed. VI] codaș a. cel din urmă. ║ m. țăran fără boi.
7. [Scriban] codáș, -ă adj. și s. De la coadă, din urmă, sărac: țăran codaș (fără boĭ). Care rămîne în urma trupeĭ (fiind bolnav saŭ ostenit): soldat codaș. – Și codirlaș (Munt.). V. fruntaș.
8. [DOOM 3] codaș adj. m., s. m., pl. codași; adj. f., s. f. codașă, art. codașa; pl. codașe
9. [DOOM 2] codaș adj. m., s. m., pl. codași; adj. f., s. f. codașă, art. codașa; pl. codașe
10. [MDO] codaș, f. codașă, pl. m. codași, f. codașe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL