1. [MDA2] cocâltău smn [At: EMINESCU, L. P. 133 / E: ns cf coclaur] (Mpl) Coclauri.
2. [DAR] cocâltău, cocâltaie, s.n. (mai ales la pl.) (reg.) locuri rele, anevoioase de umblat (coaste repezi); coclauri, ponoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL