1. [DRAM 2021] cocorấță, cocorâțe, s.f. (reg.; bot.) Narcisă (Narcissus Poeticus L.); stânjen albu, tătăiș, cocoră. ■ Exclusiv în zona Chioar (ALR, s.n., vol. III, h. 640). ■ (med. pop.) Se folosește la bolile de piept și inimă. – Din cocor, cocoară „barză”; cocorâță „pui de barză” (în faza de lujer, narcisa seamănă cu o barză, cu ciocul ridicat spre cer).
2. [DRAM 2015] cocorâță, cocorâțe, s.f. – (reg.; bot.) Narcisă (Narcissus Poeticus L.); stânjen albu (Borșa), tătăiș (Săpânța), cocoră (Cămârzana-Oaș) (ALR, 1961: 640). ♦ (med. pop.) Se folosește la bolile de piept și inimă (Borza, 1968: 115). – Din cocor, cocoară „barză”; cocorâță „pui de barză”; similitudinile vin mai degrabă din faza de lujer, care seamănă cu o mică barză cu ciocul ridicat la cer.
3. [DRAM] cocorâță, -e, s.f. – (bot.) Narcisă (Narcissus Poeticus L.); stânjen albu (Borșa), tătăiș (Săpânța), cocoră (Cămârzana-Oaș) (ALR 1961: 640). Se folosește în medicina populară la bolile de piept și inimă (Borza 1968: 115). – Din cocor, cocoară „barză”; cocorâță „pui de barză”; similitudinile vin mai degrabă din faza de lujer, care seamănă cu o mică barză cu ciocul ridicat la cer.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL